„Au vrut să lanseze un album, dar au lansat o revoluţie” - a fost unul dintre mesajele care au apărut după tragedia din Clubul Colectiv, de acum 3 ani, în urma căreia 64 de tineri, inclusiv 4 membri ai trupei Goodbye to Gravity, şi-au pierdut, într-un mod cumplit, viaţa, iar alţi 146 au fost grav răniţi. Un mesaj care a dat un licăr de speranţă după acea noapte cumplită unei societăţi care era chiar în căutarea speranţei. Un mesaj care a înflăcărat, o perioadă, spiritul frumos al majorităţii românilor. Un mesaj care dădea startul unei schimbări.
Au trecut fix trei ani de atunci, însă schimbarea n-a mai avut loc. Revoluţia s-a pierdut, undeva, pe drum, în neantul colectiv al nepăsării româneşti.
După 3 ani, spitalele sunt la fel de infecte, iar metehnele sunt neschimbate. Da, au crescut salariile din sistem, dar sistemul e la fel de bolnav, ca şi majoritatea cadrelor medicale. România nu are nici acum un spital nou, nici măcar în construcţie. Pe hârtie, s-au promis multe, dar în realitate nu s-a întâmplat nimic. După 3 ani, România încă nu are nici măcar o secţie adevărată pentru arşi grav. Nu mai vorbesc de un spital. O nouă tragedie ne-ar prinde, de fapt, la fel de nepregătiţi. Sau „avem de toate şi nu ne trebuie nimic”, la fel ca în urmă cu 3 ani.
După 3 ani, nu există nicio sentinţă, prin urmare niciun vinovat. Nici măcar nu se întrevede finalizarea procesului în următoarea perioadă. Puţin a lipsit chiar ca procesul să nu fie reluat de la zero, zilele trecute. Au fost nişte arestări preventive atunci, dar furia s-a stins repede. La urma umei, nimeni nu poate fi ţinut în arest preventiv cu anii.
După 3 ani, am fi tentaţi să spunem că nu s-a schimbat nimic. Greşit! În afară de faptul că poate suntem mai atenţi la amplasarea ieşirilor atunci când intrăm într-o clădire, lucrurile chiar s-au schimbat. Corupţia care ucide şi-a dat parcă mai mult ca oricând mâna cu incompetenţa şi cu indiferenţa. Iar incompetenţa şi indiferenţa ucid şi ele, ca şi corupţia. Avem acum parte de un trio ucigaş în acţiune, mai înfloritor, mai periculos şi mai eficient ca oricând.
Da, lucrurile s-au schimbat de atunci, doar că în mai rău. Acum peste ţară domnesc hoţii, mincinoşii, incompetenţii, proştii, nesimţiţii şi lichelele. O gaşcă de indivizi fără scrupule, care ar face orice pentru a se proteja pe sine în faţa legii şi a răspunderii. O grupare care a pus mâna pe ţară, cu ajutorul ţării. Spiritul acelei schimbări, atât de necesare societăţii româneşti, a murit în doar 3 ani. Sau, mai exact, a fost omorât. O crimă colectivă la care, într-un fel sau altul, am participat cu toţii şi pentru care fiecare suntem vinovaţi. O crimă pentru care generaţiile viitoare nici nu vor putea măcar să ne ierte.
