Vizita lui Traian Băsescu la Guvern a luat prin surprindere o serie de politicieni făcuţi grămadă în jurul unei dileme: avea dreptul preşedintele să vină la Guvern? Nici măcar comunicatul Administraţiei Prezidenţiale, în care se precizează că da, e perfect constituţional ca preşedintele României să ia parte la şedinţele Executivului, nu a avut tăria necesară de a-i domoli pe cei care fac Constituţia, dar nu o cunosc. Dar s-a ridicat pe nori Ion Iliescu şi i-a lămurit: prezenţa preşedintelui la Palatul Victoria este total neavenită şi nu respectă regulile fundamentale constituţionale. Mai mult, Traian Băsescu - cică! - nu are nici măcar cultura necesară ca să înţeleagă procesele asupra cărora se pronunţă.
Acelaşi nenorocit de cuvânt - "neavenit", aceeaşi retorică peltică - "reguli fundamentale", aceeaşi logică şchioapă - "cultura necesară ca să înţeleagă procesele asupra cărora se pronunţă". Aceleaşi instrumente contondent - sfruntate care au fascinant ceapistul şi gestionarul român ani şi ani de-a rândul. Îţi vine să spui: mai bine mort decât să-l auzi vorbind pe Ion Iliescu. A face ceva pentru salvarea ta presupune a-ţi acoperi urechile când vorbeşte Ion Iliescu.
Munca de partid a lui Ion Iliescu nu a dat roade doar în domeniul dezastrului socio-economic, ci a operat şi la nivel lingvistic. A făcut şcoală şi a fătat discipoli. "Marean Care Este" este unul dintre ei, o voce caracteristică, harnică, care roboteşte de zor prin cele mai adânci puţuri ale "Creierului Care Nu Este". Domnia sa emite enunţuri la fel de eliptice ca şi Ion Iliescu. Cu un picior pe mântuire şi cu unul pe anatemă, Marean ţine în mâini România. Domnia sa nu are "decăderi în sine", ca Gigi Becali, nicidecum, domnia sa este expresia carnală a gândirii abisale a unui performer politic. Pentru că este o performanţă ajungerea în fotoliul de şef PSD al Bucureştiului, în condiţiile în care nu vorbeşti bine nicio limbă. Nici româna, nici engleza, nici chineza, nici, nici, nici. Totuşi, Marean, când iese din întunecimile lui caracteristice şi "fundamentale", vorba mentorului său de limba română, reuşeşte să surprindă printr-o nestăvilită metafizică de avangardă, material serios pentru ştiinţele recente. Iată ce spune "titanul gândirii politice româneşti" despre Traian Băsescu: "A venit să pună la colţ guvernatorul României, ceea ce nu e în regulă. Acum o lună spunea altceva. Azi ne spune că intrăm în recesiune. Nu trebuia să ne spună acum, în şedinţa de Guvern, cu toată presa în direct". Are dreptate! Iată şi câteva argumente împotriva vorbitului despre recesiune: - ceferiştii nu şi-au primit banii de o lună şi jumătate; - minerii au fost trimişi în şomaj tehnic; - Mittal Steel a trimis şi el vreo câteva mii de oameni în şomaj tehnic; - principalii furnizori de energie, printre care şi Romgaz, încep să intre în blocaj financiar. Acestea sunt câteva dintre elementele care conduc cu mare viteză, în mintea lui Marean, la o regulă tot "fundamentală" şi perfect logică: când este recesiune, preşedintele ţării nu are voie să vorbească despre recesiune. Punct!
Nu-i aer în România. Aceşti doi trandafiri de care am vorbit mai sus îl sug pe tot. Başca lumina. Şi p-asta o iau toată, pentru fotosinteză şi "propăşire". De aia ne scoatem ochii pe întuneric şi nu mai putem şi noi să citim nişte almanahe sau să-l căutăm pe Herodot pe guagăl-gagăl. Că spune românul "Doamne fereşte!", dar tot îl nimereşte.
Acelaşi nenorocit de cuvânt - "neavenit", aceeaşi retorică peltică - "reguli fundamentale", aceeaşi logică şchioapă - "cultura necesară ca să înţeleagă procesele asupra cărora se pronunţă". Aceleaşi instrumente contondent - sfruntate care au fascinant ceapistul şi gestionarul român ani şi ani de-a rândul. Îţi vine să spui: mai bine mort decât să-l auzi vorbind pe Ion Iliescu. A face ceva pentru salvarea ta presupune a-ţi acoperi urechile când vorbeşte Ion Iliescu.
Munca de partid a lui Ion Iliescu nu a dat roade doar în domeniul dezastrului socio-economic, ci a operat şi la nivel lingvistic. A făcut şcoală şi a fătat discipoli. "Marean Care Este" este unul dintre ei, o voce caracteristică, harnică, care roboteşte de zor prin cele mai adânci puţuri ale "Creierului Care Nu Este". Domnia sa emite enunţuri la fel de eliptice ca şi Ion Iliescu. Cu un picior pe mântuire şi cu unul pe anatemă, Marean ţine în mâini România. Domnia sa nu are "decăderi în sine", ca Gigi Becali, nicidecum, domnia sa este expresia carnală a gândirii abisale a unui performer politic. Pentru că este o performanţă ajungerea în fotoliul de şef PSD al Bucureştiului, în condiţiile în care nu vorbeşti bine nicio limbă. Nici româna, nici engleza, nici chineza, nici, nici, nici. Totuşi, Marean, când iese din întunecimile lui caracteristice şi "fundamentale", vorba mentorului său de limba română, reuşeşte să surprindă printr-o nestăvilită metafizică de avangardă, material serios pentru ştiinţele recente. Iată ce spune "titanul gândirii politice româneşti" despre Traian Băsescu: "A venit să pună la colţ guvernatorul României, ceea ce nu e în regulă. Acum o lună spunea altceva. Azi ne spune că intrăm în recesiune. Nu trebuia să ne spună acum, în şedinţa de Guvern, cu toată presa în direct". Are dreptate! Iată şi câteva argumente împotriva vorbitului despre recesiune: - ceferiştii nu şi-au primit banii de o lună şi jumătate; - minerii au fost trimişi în şomaj tehnic; - Mittal Steel a trimis şi el vreo câteva mii de oameni în şomaj tehnic; - principalii furnizori de energie, printre care şi Romgaz, încep să intre în blocaj financiar. Acestea sunt câteva dintre elementele care conduc cu mare viteză, în mintea lui Marean, la o regulă tot "fundamentală" şi perfect logică: când este recesiune, preşedintele ţării nu are voie să vorbească despre recesiune. Punct!
Nu-i aer în România. Aceşti doi trandafiri de care am vorbit mai sus îl sug pe tot. Başca lumina. Şi p-asta o iau toată, pentru fotosinteză şi "propăşire". De aia ne scoatem ochii pe întuneric şi nu mai putem şi noi să citim nişte almanahe sau să-l căutăm pe Herodot pe guagăl-gagăl. Că spune românul "Doamne fereşte!", dar tot îl nimereşte.
