Reacţia rapidă a lui Traian Băsescu - în sensul acuzării clare de bolşevizare a PDL-ului - deschide două perspective: 1. trimiterea lui Boc în concediu şi numirea unui prim-ministru cu susţinere parlamentară incertă, caz în care - să nu vă miraţi! - am putea avea un PDL în opoziţie; 2. propunerea lui Cristian Preda de trecere la sistemul francez, respectiv la prerogativa preşedintelui de a dizolva Parlamentul în anumite condiţii, începe să capete un înţeles clar.
Toate astea n-ar fi interesat pe nimeni dacă PDL-ul n-ar fi fost partidul cu şanse reale pentru alegerile din 2012. Ideea de a schimba camarilele din PSD cu cele din PDL este descurajantă. Gândul că partidele româneşti vor funcţiona în continuare ca nişte srl-uri este deprimant. PSD şi PNL, de pildă, nici nu mai au probleme cu doctrina, au probleme cu datoriile. PSD trebuie să se scobească de vreo 2 milioane de euro, iar PNL-ul, întotdeauna "altfel", îşi pune membrii să aducă bani de acasă. Totul este cumpărat. Totul este vândut. De la micul trafic până la marea contrabandă, de la impostura instituţionalizată până la schizofrenia ideologică, România îşi exhibă nudul mutilat de formaţiuni tumorale. Dacă tai una, în locul ei cresc zece. Coloritul bolilor care macină această ţară este atât de divers încât televiziunile nu mai prididesc să "dezbată".
Aşadar, sistemul funcţionează, şi din când în când ne atrage atenţia că stăpânii nu se văd, dar au pumnul greu. Iar dacă masacrul capătă proporţii masive, cel mai bine e să fii într-un partid, să te prefaci că eşti politician. E mult mai "deştept" să fii în plutonul de execuţie decât în cealaltă parte, unde mâinile sunt goale. România, în fond, e o ţară plină ochi de deştepţi.
