“Mișcarea BLM face rău mai ales populației de culoare! Propaganda agresivă LGBT face rău mai ales acestei comunități! Nu poți să obții mai multă toleranță prin mesajul "Acceptați-i că altfel vă ia dracu!" E un non-sens! Efectul care se obține este invers; toleranța nu se obține cu forța. Nu poți să clamezi că vrei toleranță și să încerci să o obții cu amenințări (că ești blocat pe rețelele sociale, că-ți pierzi job-ul sau că ești dat afară din Uniunea Europeană)”, a postat Ionuț Popescu, fost ministru de Finanțe într-un guvern de dreapta și un jurnalist cu state vechi, cu funcții importante în ziare și reviste mari. Este brăilean și pentru scurtă vreme am fost colegi de redacție în anii '90. Revenind la postarea lui pe rețelele de socializare, esența este că ambele campanii derulate agresiv de ceva vreme pro-negri și pro-homosexuali, ca să priceapă toată lumea, sunt toxice în primul rând pentru cele două minorități. De ce? Simplu: majoritățile ajung să se simtă discriminate de așa-zisul curent politic corect care, de fapt, intră cu bocancii în viața noastră, și ne obligă la niște gesturi de neacceptat pentru mulți dintre noi. De exemplu, maniera în care s-a încercat și s-a reușit în bună măsură politizarea Campionatului European de Fotbal. Ce-a fost chestia aia cu îngenuncherea echipelor pe teren înaintea meciurilor, ca semn de solidaritate cu mișcarea BLM. Adică înlocuim un abuz cu altul? A te așeza în genunchi când este vorba de o competiție sportivă nu este cumva un gest deplasat îndreptat împotriva albilor? A TUTUROR albilor? Până la urmă, alb sau negru, un cetățean are aceleași drepturi în raport cu organele de opresiune ale statului. De unde chesta asta mondială că li se întâmplă în primul rând infractorilor de culoare? Căci despre asta vorbim în primul rând. Omul acela sugrumat sub genunchiul “organului” era un infractor, Dumnezeu să-l ierte! De asta a fost oprit de polițistul alb! De ce trebuie niște forbaliști să se așeze în genunchi pentru asta? Nu trebuie! Și tocmai de aceea când s-au jucat meciurile în Ungaria acest “obicei” a fost sărit. Și pentru că a venit vorba despre vecinii noștri unguri, la 15 iunie 2021, Parlamentul Ungariei a votat aproape în unanimitate interzicerea prezenței conținutului LGBTIQ în materialele educaționale sau în emisiunile TV pentru persoanele cu vârsta sub 18 de ani. Noua lege a intrat deja în vigoare. Când a auzit una ca asta, Comisia Europeană a reacționat deosebit de dur, spunând că legea este „o rușine”. Totodată, Parlamentul European (PE) a adoptat o rezoluție care spune că legislația anti-LGBTIQ din Ungaria este un atac la adresa democrației, a statului de drept și a drepturilor fundamentale. ''Legea nu privește homosexualii, ea privește modul în care părinții doresc să facă educația sexuală a copiilor lor'', a replicat premierul ungar Viktor Orban. Ce este rușinos în atitudinea Ungariei, dar și a Poloniei, Cehiei, Sloveniei, Slovaciei care s-au poziționat de aceeași parte cu vecinii noștri? Ce-o să le facă UE? Le iau boii de la bicicletă. Întrebarea mea este: ce câștigăm noi dacă acceptăm fără să crâcnim toate aceste impuneri, inclusiv în ceea ce privește libertatea religioasă. Că aici sunt niște probleme: dacă în Vest nu este agreat creștinismul și mai ales ortodoxismul atunci nu-i nicio problemă dacă sunt discriminați în vreun fel credincioșii. Dacă Vestul este pro-vaccinare nu este nicio problemă când nevaccinații sunt discriminați pe față. Cum vine asta? Constituția, drepturile și libertățile cetățenești trebuie să ne protejeze în situații de criză, nu-i așa? Când tentația spre abuzuri de tot felul este mare la umbra stării de alertă. Un singur exemplu: cum să obligi medicii și cadrele medicale să se vaccineze, cum să obligi profesorii sau studenții să se vaccineze, câtă vreme – multe, puține, ascunse de opinia publică în bună măsură - sunt destule cazuri de morți în urma vaccinării. Cum?!
Revenind la spusele lui Ionuț Popescu, mărturisesc că n-am avut nimic împotriva persoanelor de culoare sau a homosexualilor. Absolut nimic! Acum însă când îmi simt spațiul personal invadat pur și simplu de agresivitatea acestor “mișcări” care după ce au atacat industria cinematografică, televiziunile, moda... când sunt impuse niște reguli absurde de promovare a homosexualilor și a populației de culoare în filme, structuri de conducere, politică, sport etc, revendică la fel de insistent și educația copiilor pentru mințile cărora se dau lupte grele, vă mărturisesc că simt o puternică stare de disconfort și silă. Or, dragoste cu de-a sila nu se poate!
