Ca sa ajung mai repede si mai usor in Piata Presei Libere, unde s-a tinut tirgul de carte Gaudeamus, de la Afumati am facut dreapta, cu gindul de a merge pe soseaua de centura a Bucurestiului. Dar pina la soseaua ce leaga Ploiestiul de Bucuresti trebuie sa strabati un adevarat labirint de poduri, intersectii si cai de acces surprinzatoare. Inutil, cred, sa mai precizez ca nici o intersectie nu este prevazuta cu indicatoare. De asemenea, inutil sa mai precizez ca din patru indivizi intrebati pe unde trebuie s-o apuc ca sa ajung in Piata Presei Libere, invariabil, doi ma sfatuiau s-o iau spre dreapta, ceilalti doi spre stinga. In sfirsit, inutil sa mai precizez ca, ajuns in fata fostei Scinteia, am constatat ca absolut toate locurile ce s-ar fi pretat parcarii masinilor erau prevazute cu indicatoarele "parcarea interzisa", dar ca, in pofida acestei realitati, trotuarele erau pline de masini parcate. In plus, Politia pazea cu strasnicie intrarea spre parcarile Rom-Expo, permitind accesul anumitor masini si respingind vehement altele, dupa o logica sau, stiu eu!, "regula" care mi-a scapat. Asa ca mi-am lasat masina in parcul din fata Sofitelului, linga un copac obosit caruia ii tineau de urit vreo doua sticle de plastic, un tampon vaginal, o jumatate de mar si un rahat proaspat din care ieseau aburi fierbinti, ceea ce presupunea ca era abia sosit in Bucuresti si ca, fara indoiala, urma, in cel mai scurt timp, sa ajunga un mare om politic, afacerist sau, de ce nu?, un mare scriitor.
In tirg, imbulzeala teribila. De cum am intrat, mi-au sarit in ochi doua edituri, ambele flancind intrarea: Humanitas si Rao. In dreapta- Rao, un stand aducind sensibil cu o papetarie de lux, strajuita de tot felul de "indicatii" publicitare ce mi-au amintit de pliantele-Metro ce promoveaza sculele electrice Bosch. In stinga- Humanitas, cu Andrei Plesu, de sus pina jos, la intrare. Evident, m-am indreptat spre stinga. Tin sa atrag atentia asupra faptului ca parcurgerea a 10 metri prin standul celor doua edituri mentionate era o adevarata aventura. Daca, pe de o parte, m-a bucurat densitatea incredibila a celor veniti sa cumpere carte, pe de alta parte, am avut motive temeinice sa ma tem de soarta hainelor mele. Cum nu se putea inainta decit cu un umar pe post de pinten, forta de care aveam nevoie depasea forta de care dispuneam. Acesta este si motivul pentru care, neputind zabovi ca sa aleg in tihna, am plecat din standul Humanitas cu doar doi autori: Pascal Quignard, cu "Sexul si spaima", si Petru Cretia - "Consideratii filosofice". Abia inaintind circular spre alte edituri, lucrurile se mai limpezeau. Am putut sa apreciez mai relaxat oferta editurilor Paralela 45, Polirom, Tritonic, Curtea Veche, Trei, Herald etc. Dar si aici, daca nu actionai rapid, cartile pe care te hotarai sa le cumperi dispareau rapid. Am pierdut astfel, la "mustata", un album cu Frida Kahlo. Cit despre reduceri, ce sa va spun?... Cam amestecate impresiile, amestecate tare. Adica: edituri care practicau cu adevarat reduceri de pret (o reducere, fie si de numai 10 la suta, pentru o carte importanta este ceva) si edituri care se prefaceau ca practica reduceri de pret.
Mai am de adaugat ca au fost lansari peste lansari si am observat o pondere importanta a autorilor romani. Este evidenta, si prilej de bucurie, initiativa editurilor importante din Romania de a edita si promova literatura romana contemporana chiar daca, si la acest capitol, lucrurile sint, iarasi, tare amestecate.
A, sa nu uit! Mi s-a facut foame la un moment dat si am mers la o terasa din apropierea pavilionului cu carte, sa-mi comand ceva de mincare. Pretul enorm m-a socat atit de tare, incit, scazindu-mi glicemia, am intrebat timid de ce costa atit. Tinara excesiv de bronzata s-a uitat la mine exact cum m-am uitat eu la rahatul fierbinte de linga copac si mi-a spus scirbita: E zona rezidentiala! Apoi, privind spre intrare, ii da un cot colegei si-i spune zimbind:
Uite-l, draga, pe Gabi! Era Gabriel Liiceanu. Am lasat capul in jos, intelesesem, eram un biet provincial, nu-mi trecuse niciodata prin cap ca lui Gabriel Liiceanu i se poate spune asa, oricind, de catre
oricine, Gabi.
Parafrazind un slogan al editurii Polirom, va indemn si eu: Votati bunul-simt! Astfel, drumul spre cartea de calitate va fi reconfortant si placut.
In tirg, imbulzeala teribila. De cum am intrat, mi-au sarit in ochi doua edituri, ambele flancind intrarea: Humanitas si Rao. In dreapta- Rao, un stand aducind sensibil cu o papetarie de lux, strajuita de tot felul de "indicatii" publicitare ce mi-au amintit de pliantele-Metro ce promoveaza sculele electrice Bosch. In stinga- Humanitas, cu Andrei Plesu, de sus pina jos, la intrare. Evident, m-am indreptat spre stinga. Tin sa atrag atentia asupra faptului ca parcurgerea a 10 metri prin standul celor doua edituri mentionate era o adevarata aventura. Daca, pe de o parte, m-a bucurat densitatea incredibila a celor veniti sa cumpere carte, pe de alta parte, am avut motive temeinice sa ma tem de soarta hainelor mele. Cum nu se putea inainta decit cu un umar pe post de pinten, forta de care aveam nevoie depasea forta de care dispuneam. Acesta este si motivul pentru care, neputind zabovi ca sa aleg in tihna, am plecat din standul Humanitas cu doar doi autori: Pascal Quignard, cu "Sexul si spaima", si Petru Cretia - "Consideratii filosofice". Abia inaintind circular spre alte edituri, lucrurile se mai limpezeau. Am putut sa apreciez mai relaxat oferta editurilor Paralela 45, Polirom, Tritonic, Curtea Veche, Trei, Herald etc. Dar si aici, daca nu actionai rapid, cartile pe care te hotarai sa le cumperi dispareau rapid. Am pierdut astfel, la "mustata", un album cu Frida Kahlo. Cit despre reduceri, ce sa va spun?... Cam amestecate impresiile, amestecate tare. Adica: edituri care practicau cu adevarat reduceri de pret (o reducere, fie si de numai 10 la suta, pentru o carte importanta este ceva) si edituri care se prefaceau ca practica reduceri de pret.
Mai am de adaugat ca au fost lansari peste lansari si am observat o pondere importanta a autorilor romani. Este evidenta, si prilej de bucurie, initiativa editurilor importante din Romania de a edita si promova literatura romana contemporana chiar daca, si la acest capitol, lucrurile sint, iarasi, tare amestecate.
A, sa nu uit! Mi s-a facut foame la un moment dat si am mers la o terasa din apropierea pavilionului cu carte, sa-mi comand ceva de mincare. Pretul enorm m-a socat atit de tare, incit, scazindu-mi glicemia, am intrebat timid de ce costa atit. Tinara excesiv de bronzata s-a uitat la mine exact cum m-am uitat eu la rahatul fierbinte de linga copac si mi-a spus scirbita: E zona rezidentiala! Apoi, privind spre intrare, ii da un cot colegei si-i spune zimbind:
Uite-l, draga, pe Gabi! Era Gabriel Liiceanu. Am lasat capul in jos, intelesesem, eram un biet provincial, nu-mi trecuse niciodata prin cap ca lui Gabriel Liiceanu i se poate spune asa, oricind, de catre
oricine, Gabi.
Parafrazind un slogan al editurii Polirom, va indemn si eu: Votati bunul-simt! Astfel, drumul spre cartea de calitate va fi reconfortant si placut.
