Două sunt elementele cu care se poate acționa cu succes împotriva pandemiei COVID-19 și a stopării răspândirii noului coronavirus: cât mai multe testări și izolare cât mai aproape de una totală. Sunt măsurile pe care le recomandă Organizația Mondială a Sănătății și care, de fapt, și-au dovedit deja eficacitatea în alte țări. Cum o carantină totală, pe modelul Chinei, de exemplu, nu se poate aplica la noi, ar fi trebuit ca autoritățile să se axeze, în primul rând, pe efectuarea a cât mai multor teste. Ce să vezi, însă, România nu are suficiente teste, nu are aparate pentru testat, nu are personal suficient sau pregătit, nu are nimic. Nu are nici măcar chef. Și nici nu vrea. Și asta pentru că ne place, în continuare, să ne mințim singuri. Nu sunt testați nici măcar cei cu simptome evidente, dacă nu declară că au avut contact cu cineva întors din străinătate sau dacă nu au fost ei înșiși în străinătate. Nu sunt testați nici măcar toți medicii și angajații din Sănătate. Iar când sunt testați, rezultatele vin după o săptămână - uneori după ce pacientul a decedat deja.
Numărul totuși mic de cazuri de la noi nu este nicidecum cel real. Se știe, o spun toți specialiștii, numărul real de infectați este cu mult mai mare decât cel raportat, peste tot în lume. În primul rând, din cauza celor asimptomatici. În al doilea rând, din cauză că se testează oricum mai puțini oameni decât ar trebui. În ciuda a ceea ce crede premierul Orban, care nu vede legătura dintre numărul de bolnavi și cel al testelor efectuate, aceasta este evidentă și demonstrată deja. De fapt, s-a dovedit că numărul de cazuri este aproximativ egal cu 10% din numărul de teste efectuate. România a efectuat circa 52.000 de teste, de la începutul epidemiei, și are 5.200 de confirmați. Joi, s-au efectuat circa 4.500 de teste noi și s-au confirmat aproape 450 de cazuri noi. În urmă cu o săptămână erau efectuate circa 32.000 de teste și aveam circa 3.200 de bolnavi confirmați.
Comparativ, Elveția, cu o populație de aproape 9 milioane de oameni, adică sub jumătate din populația României, avea ieri circa 23.000 de cazuri confirmate, dar a efectuat până acum peste 230.000 de teste. Germania, cu peste 110.000 de cazuri, a efectuat mult peste 1 milion de teste – în jur de 50.000 pe zi, cam cât am făcut noi într-o lună și jumătate.
Pe de altă parte, izolarea și distanțarea socială are și ea meritul ei – se văd abia acum, în Italia și Spania, efectele carantinării aproape totale, decise acum aproape o lună. Semi-carantina asta de la noi e tot o auto-amăgire. Are efect, dar unul limitat, pentru că, dacă vrei, îți poți găsi oricând un motiv să pleci de acasă – și nu la serviciu. Se circulă în draci între localități și chiar între județe. Sub pretextul îngrijirii persoanelor vârstnice, poți pleca să-ți vizitezi părinții din altă localitate, chiar dacă se pot îngriji și singuri – da, și sunt cazuri care chiar necesită îngrijire, dar nu despre aceste cazuri vorbesc. Și, chiar cu riscul de a-i îmbolnăvi și, în ultimă instanță, de a-i omorî, mulți fac asta și o vor face, mai ales de Paște. Dacă tot se vorbește atât de mult că ar fi bine ca, de Paștele acesta, toată lumea să stea acasă, poate ar fi cazul ca, odată cu prelungirea stării de urgență, să se instituie și câteva zile de carantină totală, cu interdicția părăsirii localității, cu excepția celor care lucrează în domenii esențiale sau cărora le-au decedat rude apropiate. Oricum de Paște ar fi existat 4 zile libere - de vineri, 17 aprilie, până luni, 20 aprilie inclusiv. Poate că ar trebui ca măcar de joi, 16 aprilie, și până miercuri, 22 aprilie, să se aplice restricții totale de circulație în afara localității de domiciliu. S-ar evita, astfel, nu doar escaladarea numărului de infectări, ci mai ales niște tragedii personale, care chiar nu-și au locul, cu atât mai mult de Paște.
