Toată lumea stă cu sufletul la gură de teama facturilor la energie electrică și gaze care urmează să vină. Ce “scoruri” ni se prezintă pe la televiziuni, fie că este vorba despre persoane fizice sau juridice, sunt atât de înfiorătoare încât îți trebuie o doză bună de autocontrol ca să nu o iei razna. Mai mult, impactul asupra vieții noastre de zi cu zi urmare creșterii exponențiale a tarifelor la gaze și curent electric este greu de anticipat câtă vreme se închid mari unități industriale, ferme zootehnice sunt în pragul falimentului, mulți agenți economici privați își vor restrânge activitatea din același motiv, ceea ce va conduce la disponibilizări masive, dar și la creșteri de prețuri. De unde bani pentru atâția șomeri, de unde bani pentru sprijinirea agenților economici, de unde?
De parcă nu era suficient, furnizorii de utilități calculează facturile fără a ține cont de Legea 259 de compensare și plafonare a prețurilor. Însuși ministrul Energiei Virgil Popescu a punctat că “Lupta cu furnizorii este inegală. Își bat joc de oameni!”. Păi, dacă ditai Guvernul nu este în stare să-i stăpânească pe magnații energiei, atunci noi, simpli cetățeni, ce să facem? Ne rugăm la Dumnezeu să facem față facturilor, să nu ne taie utilitățile din cine știe ce motive inventate și tot așa.
Și de parcă nu era suficientă această teroare, zilele trecute am trecut razant pe lângă o mare belea. Deși am contracte pe mai multe locuri de consum, deși am aceeași adresă de e-mail, deși NU am primit nicio notificare pentru că NU am primit nicio factură în cazul uneia dintre adrese, m-am aflat în situația de a fi debranșată pentru neplată. Noroc cu un funcționar de treabă care mi-a dat un telefon, iar apoi a trebuit să găsesc o modalitate de a face plata deși nu aveam factură. Este atât de absurd ce se întâmplă și, culmea, nu ai cu cine vorbi! Corespondențele, sesizările se realizează on-line. De când cu pandemia, așa-zisa distanțare socială s-a transformat într-un “dialog” cu roboții. Să te ferească Dumnezeu să ai nevoie de o informație de la un om în carne și oase!
Trăim niște vremuri atât de oribile! Greu de trăit! Fie că ești un copil sănătos care vrea să meargă la școală, să învețe carte, să socializeze cu colegii, să se joace în aer liber fără restricții și măști sufocante, fie că ești un bătrân care de teama bolii și a morții se autoizolează în propria casă departe de nepoți, toată “plaja” de oameni între aceste două categorii, nivelul efortului de a trăi crește și iar crește până în punctul în care parcă nu mai poți! Nu mai găsești puterea de a depăși toate obstacolele inventate zi de zi cu atâta perseverență. De aici depresia, anxietatea, bolile psihice care îți taie pofta de a trăi. Totuși, nu pot pricepe cui îi folosește acest “bombardament” continuu într-un război al nervilor care ne surpă productivitatea, capacitatea de a munci, creativitatea și tot ceea ce înseamnă până la urmă bani și resurse pentru societățile în care trăim.
