Când România a trecut la economia de piata, la începutul anilor '90, recomandarile venite în valuri din toate partile sunau identic: "terapie de soc!" Dar cei ajunsi la vremea aceea la conducerea tarii au evitat masurile cu impact social dur - aplicate în schimb la acea vreme de polonezi, care au resimtit din plin efectul, însa au si cules roadele succesului reformelor cu mult înaintea românilor. Economia tarii noastre s-a târât, la propriu, pâna în 1997, când prima guvernare de dreapta - din care faceau parte PNTCD, PNL si PD - a luat taurul de coarne, impunând închiderea primelor mari unitati industriale cu pierderi. Cu 15 ani în urma, Braila vuia de proteste, mai ales ca la costurile sociale ale acestei decizii (si ale altor masuri nepopulare) s-au adaugat nelipsitele scandaluri de coruptie. De altfel, coalitia care a guvernat atunci a platit cu vârf si îndesat la alegerile din 2000, când membrii sai au ajuns direct în opozitie, iar cel mai important partid din coalitia de atunci se zbate si astazi în cvasianonimat.
Pâna la urma, criza economica prelungita, declansata în (unii spun "de") Statele Unite, a venit precum un tsunami obligând nu doar România sa aplice terapia cea mai dura, ci si alte state din UE - si înca unele dintre cele dezvoltate. Poate ca dra(h)ma grecilor va rezolva pâna la urma aceasta situatie absurda în care toata lumea da vina pe toti ceilalti, iar liderii comunitatii europene ezita sa aplice terapia de soc, aceeasi pe care ne-au recomandat-o ei cu de 20 de ani în urma.
Dar în România tocmai începe sa-si arate roadele o alta terapie de acest fel în justitie, un domeniu care e pe cale sa prinda curaj sa arunce coruptii de rang înalt în puscarii, acolo unde le e locul. Este cazul senatorului PSD Catalin Voicu, la un pas de cinci ani de închisoare cu executare (mai are totusi o sansa de "evadare" la recurs), dar nu si al lui Adrian Nastase - care s-a dovedit maestru în specularea multor chichite juridice, iar acum se afla tot la un pas de puscarie, dar cu sanse foarte mari de scapare: faptele pentru care este judecat se vor prescrie peste o saptamâna, într-atât de mult (s-)a întins procesul. Ca fost înalt demnitar (premier), acum lider din umbra celui mai puternic partid al momentului din România, e un fapt absolut rusinos toata aceasta joaca de-a sau cu justitia. Sigur ca si judecatorii pot decide termene în zile consecutive (nimic si nimeni nu-i împiedica s-o faca), iar atunci acuzatiile n-ar mai cunoaste prescrierea. Se va schimba si asta într-o zi, dar pentru moment înca ne minunam cum justitia condamna (sau nu mai apuca) doar îngeri - ca asa se definesc cu totii.
