Taximetrie, taxi, taximetrist. Servicii, mijloc de transport, conducător auto. Toate acestea, împreună, formează și supun spre analiză un fenomen aparte din Brăila și nu numai, fiind vorba de fenomenul taximetriei, ca serviciu pentru clienți, al calității și siguranței mijloacelor de transport și, nu în ultimul rând, al calității profesionale și umane a conducătorilor auto care lucrează în acest domeniu.
În teorie, toate acestea ar trebui să fie la superlativ, să simțim că avem parte de servicii de calitate, de respect, ori că am trăi într-o țară unde civilizația se oglindește în atitudinea fiecărui cetățean. Am avut ocazia să folosesc serviciul de taximetrie din Olanda și, vă spun sincer, m-am simțit aiurea. Evident că nu eram învățat să mă sui într-o mașină al cărei șofer era îmbrăcat la costum și cravată și care, cu toată politețea, a căutat să să-mi asigure tot confortul necesar pe parcursul traseului. N-am făcut decât o mică comparație cu serviciile similare din Brăila noastră, servicii pe care toți le cunoaștem foarte bine și, din păcate, ne aduc cu picioarele pe pământ.
Ce avem noi? Golăneală! Cam sub umbrela acestui cuvânt aș așeza taximetria din Brăila. Plec de la mașinile care, în mare parte, sunt sub orice critică și ajung până la comportamentul de lupi flămânzi al șoferilor.
Fiecare din noi a folosit serviciile de taxi și nu cred că este individ în acest oraș care să nu fi rămas măcar o dată cu o impresie proastă. Personal am călătorit cu un taxi ale cărui airbag-uri fuseseră “sărite”, zgomotele la rulare erau la locul lor, trosnituri, pocnituri etc. Am înțeles apoi că “așa fusese primită de la «firmă»” și că nu era destinată curselor externe, evident, fiind un adevărat pericol. Se pune astfel întrebarea: Cum și cine a dat ITP-ul unui astfel de autovehicul destinat transportului de persoane? Și ca acestea sunt multe în Brăila!
Și câți dintre noi nu am plătit curse fără a primi bon fiscal pentru că “ceasul” nu fusese pornit? Și în astfel de cazuri, câți am solicitat, conform legii, să fie cursa gratuită? Niciunul, toți am lăsat lucrurile așa pentru că teama de “haita” lor, de violența fizică ori verbală, este mult mai mare.
Sau câți dintre noi nu am avut parte de curse de Formula 1 prin oraș, cu câte un șofer mai tinerel care căuta să demonstreze cât de meseriaș este el cu volanul?
Câți dintre noi, conducători auto, am fost șicanați în trafic de taximetriști, câți nu ne-au “tăiat” fața întorcând pe linie continuă și apoi tot ei au fost recalcitranți atunci când li s-a atras atenția?
Câți dintre noi am fost încurcați de taxiurile oprite, așteptând clienți, la colțurile întersecțiilor, obturând vizibilitatea pe trecerile de pietoni ori pentru asigurare? Daca li s-a atras atenția, au devenit obraznici, vulgari: “Vezi-ți, mă, de treaba ta!”.
Din acest motiv numesc toate acestea “fenomenul taximetriștilor” și da, este o mare golăneală. Multă nesimțire, mult tupeu și din păcate mult prea mult “spate” care le asigură traiul și comportamentul fără reguli de pe stradă.
Sunt sigur că există și persoane care activează în acest domeniu și cărora nu le este nimic de reproșat. Oameni care merită toată aprecierea noastră, dar sunt foarte puțini, insuficienți pentru a-mi schimba opiniile în ceea ce privește marea familie a taximetriei din Brăila, familie mare, firme, șoferi, oameni cu relații, stații ITP.
Nu prea am auzit de taximetriști amendați, am vazut, în shimb, mașini ale Poliției ori ale Poliției Locale care au trecut liniștiți pe lângă diverse situații în care se impuneau sancțiuni rutiere. Simplu, legea rutieră este pentru noi, nu și pentru cei cu “relații”.
Mă bucur însă că a apărut și în Brăila serviciul de raid sharing. Asta ca să avem termeni de comparație.
