Cam aşa se poate rezuma, de fapt, ceea ce se doreşte a fi asigurarea obligatorie a imobilelor, pentru care fiecare familie trebuie să plătească între 10 şi 20 de euro anual. În esenţă, ideea unei astfel de asigurări este bună: să nu mai plătească statul reparaţiile sau construcţia unor case luate de viituri, de exemplu, aşa cum se întâmplă cam în fiecare an, ci să achite firma de asigurare daunele, iar păgubitul să-şi facă apoi lucrările necesare.
Evident că, de fapt, banii pe care îi achită firma de asigurare provin de la ceilalţi asiguraţi, ale căror case nu au fost afectate de fenomene naturale în decursul anului respectiv. Prin urmare, aşa se face că toată lumea trebuie să plătească, deşi în cazul majorităţii locuitorilor nu se pune problema unei viituri ori a unei alunecări de teren - două din cele trei dezastre naturale pentru care se achită asigurarea obligatorie. În caz de cutremur devastator, problema plăţii daunelor ar deveni cu adevărat atât de gravă, încât am dezbate-o degeaba în cuprinsul acestui text.
Totuşi, asigurarea obligatorie - după cum îi spune şi numele - ar fi trebuit deja plătită de toată lumea. Asta nu s-a întâmplat, ba dimpotrivă, abia au achitat-o vreo 15-20%, semn că amenzile nu i-au speriat pe proprietarii de locuinţe. Şi, sincer, nici nu prea aveau cum, din moment ce sunt cuprinse între 100 şi 500 de lei, iar acestea trebuie aplicate de primari. Adică exact de către aceia care peste nici un an o să le ceară locuitorilor votul lor, pentru încă un mandat. Care vor fi primarii aceia care să aplice amenzi majorităţii familiilor din urbea sa? Poate doar unul care are de gând să iasă "la pensie" la anul.
Iar oamenii nu plătesc pentru că, în principiu, li se pare o asigurare fără rost. "Ce inundaţii naturale pot lovi un apartament amplasat cel puţin la etajul unu, sau ce alunecări de teren pot afecta un bloc (deşi au mai fost şi cazuri de acest gen)?". "Ce inundaţii pot fi la mine acasă, dacă nu locuiesc pe albia unui râu?" - se întreabă cei mai mulţi dintre românii care trebuie să achite cei 10 sau 20 de euro anual. În general, sunt îndreptăţii să pună astfel problema, dar răspunsul este altul: cu banii a 99% dintre asiguraţi se vor plăti daunele celor câteva sute sau mii de păgubiţi anual. Dar să nu mire pe nimeni dacă exact cei cu locuinţe ameninţate permanet de viituri sau inundaţii nu au asigurarea obligatorie. Exact aceştia ar trebui să fie primii amendaţi de primării, iar dacă li se întâmplă vreo nenorocire, să fie lăsaţi să se descurce. Pentru că, dacă şi acum tot statul va suporta reconstrucţia caselor, atunci asigurarea obligatorie devine doar un bir pentru fraieri.
