Iata-ne definitiv coplesiti de soare. E primavara sau ce-o fi, important este ca deja este cald, ca ne este bine, ca totul a inceput sa fie altfel, cu mult mai multe sperante, cu mult mai multe bucurii. Soarele ne incalzeste nu doar trupurile, ci si sufletele. Sintem parca mai plini de sperante, sintem parca mai increzatori in noi, in ceea ce ni se poate intimpla. Parca mai mult decit oricind infloresc acum visele, sperantele, dorintele de a realiza acum ceea ce nu am realizat pina azi.
Sint parca mai putine depresii, sint mai putine situatii in care nu ne intelegem cu noi insine, cu ceea ce ne propunem, cu ceea ce ne dorim.
E timpul sa lasam gindurile, dar mai ales visele sa zboare, sa-si faca propriile drumuri spre zbor.
Fie ca aceste zboruri sa se inalte cit mai sus, cit mai departe. Fie ca gindurile noastre sa se imbrace din ce in ce mai mult in nuante luminoase. Sa speram, sa fim iubiti, sa fim fericiti. Parca nu e asa mult, nu-i asa?...
Carmen, 18 ani
Esti eleva in clasa a unsprezecea, ai o sora mai mare de 19 ani, ea este deja casatorita si ai vrea sa te casatoresti si tu. Nu poti insa depasi interdictiile sociale, tabuurile pe care le-a stabilit societatea in care traim, dar mai ales nu poti accepta faptul ca ai tai se opun din toate puterile casatoriei tale. Nu stiu daca iti pot da un sfat asa cum vrei tu - si anume acela de a reusi sa-i faci pe ai tai sa inteleaga faptul ca trebuie sa te lase sa te casatoresti. Nu cred ca voi gasi prea curind argumente spre a schimba mentalitati, mai ales cele ale unei familii in care fiica cea mica vine si spune ca ar dori sa se casatoreasca.
Nu stiu daca tu vei gasi in tine acele resurse sufletesti pentru a duce un razboi la bun sfirsit. Incearca in primul rind tu sa intelegi ca parintilor le este destul de greu sa accepte o astfel de situatie - si social si emotional si oricum vrei tu sa o iei. Gindeste-te ca esti unicul lor copil care le-a mai ramas in familie, ca si-ar dori acum ca tu sa ai ceea ce este mai bun, ca e greu sa fii parinte de fete in aceasta perioada. Gindeste-te ca nu iti vor in nici un caz raul, ca trebuie sa faca ceea ce cred ei ca e mai bine sa faca un parinte de fata, ca... Vei fi si tu mama si probabil ca ii vei intelege. Pina atunci, mai spun ca ar trebui sa-i intelegi, dar macar gindeste-te ca in felul lor nu-ti vor raul. Ai sa vezi lucrurile altfel atunci...
Radu, 28 ani
Ai tot sperat ca odata cu trecerea anilor vei reusi sa uiti acea prima relatie, cea in care ai avut-o prietena pe Magda, in care ai fost implicat aproape patru ani si care dintr-o prostie a ajuns sa se rupa. De la acea relatie nu ai mai reusit sa gasesti pe cineva care sa-ti fie pe plac, cineva care sa te asculte si sa te inteleaga. Consideri acum, dupa atitia ani (aproape sase) de cind v-ati despartit, ca nu vei mai putea gasi pe cineva alaturi de care sa construiesti o relatie de tipul celei pe care ai avut-o atunci. Ma intrebi ce ar trebui sa faci pentru a gasi din nou o asemenea relatie ca cea de atunci, daca esti tu prea pretentios sau daca este normal sa incerci sa te schimbi si sa fie altfel.
Cred ca deja sint multe intrebarile pe care ti le pui si cred ca esti prea grabnic doritor sa se obtina raspunsuri la aceste intrebari. Faptul ca ai avut o relatie care a mers aproape patru ani de zile si ca aceasta relatie s-a stricat din nu stiu ce prostie, trebuie sa fie luat in considerare. Faptul ca te-a dat peste cap despartirea de acea persoana este important, dar important este si faptul ca ai ajuns sa constientizezi ceea ce se intimpla cu tine.
Ai 28 de ani acum, esti destul de matur, vei gasi in tine resursele pentru a depasi starea de dezamagire pe care ti-a produs-o acel esec sentimental. Ramine sa cauti si sa gasesti in tine puterea pentru a depasi momentul despartirii de acum citiva ani, de a pune in loc ceva care ai stricat atunci. E normal ca acum sa fii un pic mai circumspect, altii ar zice poate mai pretentios, dar e normal sa si cauti mai departe.
Nu cred ca e normal sa ramii blocat pe un anumit tip de relatie, pe o anumita frecventa sentimentala.
Esti obligat de legea firii sa cauti mai departe, sa intelegi ca e in firescul lucrurilor ca ceea ce ieri a fost intr-un anumit fel astazi sa se schimbe.
Mai scrie-mi.
Sint parca mai putine depresii, sint mai putine situatii in care nu ne intelegem cu noi insine, cu ceea ce ne propunem, cu ceea ce ne dorim.
E timpul sa lasam gindurile, dar mai ales visele sa zboare, sa-si faca propriile drumuri spre zbor.
Fie ca aceste zboruri sa se inalte cit mai sus, cit mai departe. Fie ca gindurile noastre sa se imbrace din ce in ce mai mult in nuante luminoase. Sa speram, sa fim iubiti, sa fim fericiti. Parca nu e asa mult, nu-i asa?...
Carmen, 18 ani
Esti eleva in clasa a unsprezecea, ai o sora mai mare de 19 ani, ea este deja casatorita si ai vrea sa te casatoresti si tu. Nu poti insa depasi interdictiile sociale, tabuurile pe care le-a stabilit societatea in care traim, dar mai ales nu poti accepta faptul ca ai tai se opun din toate puterile casatoriei tale. Nu stiu daca iti pot da un sfat asa cum vrei tu - si anume acela de a reusi sa-i faci pe ai tai sa inteleaga faptul ca trebuie sa te lase sa te casatoresti. Nu cred ca voi gasi prea curind argumente spre a schimba mentalitati, mai ales cele ale unei familii in care fiica cea mica vine si spune ca ar dori sa se casatoreasca.
Nu stiu daca tu vei gasi in tine acele resurse sufletesti pentru a duce un razboi la bun sfirsit. Incearca in primul rind tu sa intelegi ca parintilor le este destul de greu sa accepte o astfel de situatie - si social si emotional si oricum vrei tu sa o iei. Gindeste-te ca esti unicul lor copil care le-a mai ramas in familie, ca si-ar dori acum ca tu sa ai ceea ce este mai bun, ca e greu sa fii parinte de fete in aceasta perioada. Gindeste-te ca nu iti vor in nici un caz raul, ca trebuie sa faca ceea ce cred ei ca e mai bine sa faca un parinte de fata, ca... Vei fi si tu mama si probabil ca ii vei intelege. Pina atunci, mai spun ca ar trebui sa-i intelegi, dar macar gindeste-te ca in felul lor nu-ti vor raul. Ai sa vezi lucrurile altfel atunci...
Radu, 28 ani
Ai tot sperat ca odata cu trecerea anilor vei reusi sa uiti acea prima relatie, cea in care ai avut-o prietena pe Magda, in care ai fost implicat aproape patru ani si care dintr-o prostie a ajuns sa se rupa. De la acea relatie nu ai mai reusit sa gasesti pe cineva care sa-ti fie pe plac, cineva care sa te asculte si sa te inteleaga. Consideri acum, dupa atitia ani (aproape sase) de cind v-ati despartit, ca nu vei mai putea gasi pe cineva alaturi de care sa construiesti o relatie de tipul celei pe care ai avut-o atunci. Ma intrebi ce ar trebui sa faci pentru a gasi din nou o asemenea relatie ca cea de atunci, daca esti tu prea pretentios sau daca este normal sa incerci sa te schimbi si sa fie altfel.
Cred ca deja sint multe intrebarile pe care ti le pui si cred ca esti prea grabnic doritor sa se obtina raspunsuri la aceste intrebari. Faptul ca ai avut o relatie care a mers aproape patru ani de zile si ca aceasta relatie s-a stricat din nu stiu ce prostie, trebuie sa fie luat in considerare. Faptul ca te-a dat peste cap despartirea de acea persoana este important, dar important este si faptul ca ai ajuns sa constientizezi ceea ce se intimpla cu tine.
Ai 28 de ani acum, esti destul de matur, vei gasi in tine resursele pentru a depasi starea de dezamagire pe care ti-a produs-o acel esec sentimental. Ramine sa cauti si sa gasesti in tine puterea pentru a depasi momentul despartirii de acum citiva ani, de a pune in loc ceva care ai stricat atunci. E normal ca acum sa fii un pic mai circumspect, altii ar zice poate mai pretentios, dar e normal sa si cauti mai departe.
Nu cred ca e normal sa ramii blocat pe un anumit tip de relatie, pe o anumita frecventa sentimentala.
Esti obligat de legea firii sa cauti mai departe, sa intelegi ca e in firescul lucrurilor ca ceea ce ieri a fost intr-un anumit fel astazi sa se schimbe.
Mai scrie-mi.
