Astazi, cind scriu, ma gindesc la cei aflati, intr-un fel sau altul, in necaz si suferinte. Ne este atit de neplacuta situatia sau situatiile in care diferitele aspecte ale existentei noastre nu ies asa cum ni le-am dorit noi. Ajungem sa ne necajim, sa ne consumam nervii si in ultima instanta sa ne resemnam, spunindu-ne ca viata este atit de nedreapta cu noi, ca Dumnezeu (caruia ajungem adeseori sa-i cerem socoteala) nu este cu noi, ca toate ne ies pe dos etc, etc.
Aceasta revolta impotriva a tot si a toate, pina si impotriva lui Dumnezeu, nu face decit sa ne consume inutil, sa ne incarce cu energii negative, sa ne faca sa ne simtim nedreptatiti, neajutorati, lipsiti de orice. Ce ne ramine de facut? Ce drum sa alegem? Cui sa cerem ajutorul? Dincolo sa ne asteptam la ceva bun?
Poate ca in astfel de momente, mai mult decit oricind, e bine sa ne cautam pe noi insine, sa ne oferim tot ce avem, putere, gindire, simtaminte, in miinile lui Dumnezeu si in puterea sa nemarginita. Nu putem sa intelegem pina nu o facem, cit de puternici sintem cind stim ca undeva, acolo sus, cineva (Dumnezeu) ne iubeste.
Stiind ca nimic nu se poate intimpla fara voia lui Dumnezeu, ca orice eveniment va veni peste noi il vom depasi cu ajutorul lui Dumnezeu, vom fi cu siguranta mult mai puternici si mai aparati. E bine de stiut.
Raluca, 18 ani
Esti ultimul an de liceu si trebuie sa iei o hotarire. Parintii tai si-ar dori ca tu sa mergi la facultate la Galati, aducindu-ti argumentul ca este foarte aproape, ca ai putea veni saptaminal acasa, ca ai pastra mai bine legatura cu ei, fiind singurul copil, iar ei fiind destul de bolnavi.
De cealalta parte, prietenul tau, student in anul I la Brasov are alte argumente care au si ele insemnatatea lor. Esti pusa undeva la mijloc, n-ai vrea sa superi si mai ales sa nu pierzi nimic din ceea ce ai in clipa de fata. Ma intrebi ce as face in situatia ta, cum as impaca cele doua tabere aflate pe pozitii contrare.
Eu zic ca tu esti cea care trebuie sa ia o decizie. Esti cea mai in masura sa iei aceasta decizie in cunostinta de cauza, ai toate argumentele pro sau contra. Poate ca a venit momentul in care sa hotarasti singura ce ai de facut cu viata ta, cu viitorul tau, cu tot ceea ce va ajunge sa te defineasca. Daca tu simti ca acolo, la Brasov, se afla ceea ce e mai bun pentru tine, e timpul sa iei o decizie. Gindeste-te bine la faptul ca ei te vor acasa din perspectiva ideii de a avea grija de tine si de ei. Tu insa, cind vei fi tu? Cum vei mai apuca sa-ti dezvolti propria independenta daca vei fi tot timpul supravegheata? Le inteleg bine grija pentru viitorul tau, dar parca uneori e mai bine sa faci si singur greselile (din care eventual sa inveti) decit sa ti se ofere mereu drumuri sigure, solutii verificate, fara probleme, fara riscuri.
Ce zici, nu merita sa te hotarasti singura?...
Remus, 48 ani
Anii au trcut, ai fost foarte exigent, ai avut principii foarte clare, iar acum esti singur. Toti prietenii tai de familie, copiii, sunt la casele lor, iar tie iti vine foarte greu sa accepti faptul ca principiile tale, chiar daca foarte bune, nu te-au ajutat in cele din urma, deoarece ai fost destul de inflexibil in aplicarea lor. Acum esti cu cineva de aproape un an de zile, tu ai vrea sa mergi spre o relatie bine conturata, bine definita, finalizata printr-o casatorie, insa ea nu este de acord - a mai fost casatorita, e destul de circumspecta in privinta barbatilor si nu doreste complicatii. Ma intrebi daca este bine sa insisti pentru oficializarea acestei relatii, daca e bine sa insisti in ideea de a-ti respecta principiile.
S-o luam incet... Tu singur mi-ai spus ca ai fost toata viata sclav al unui set de principii, care, din pacate, nu ti-au adus pina la acest moment fericirea la care ai visat. Se pare ca oricit de bune au fost principiile tale, aplicarea lor stricta, inflexibila, nu te-a ajutat. Ar fi bine sa incerci sa aplici acest set de principii cu mai multa larghete, incercind sa te adaptezi fiecarui caz in parte. O dimensiune esentiala a omului care reuseste este aceea ca el stie sa-si plieze propriul sistem de valori pe o realitate data. In ultima instanta e vorba de adaptare. Fara sa ai aceasta putere de adaptare, iti va fi greu sa reusesti. Te vei trezi mai tirziu, un om cu principii, un om corect, un om deosebit, dar totusi singur.
Crezi ca merita efortul?...
Aceasta revolta impotriva a tot si a toate, pina si impotriva lui Dumnezeu, nu face decit sa ne consume inutil, sa ne incarce cu energii negative, sa ne faca sa ne simtim nedreptatiti, neajutorati, lipsiti de orice. Ce ne ramine de facut? Ce drum sa alegem? Cui sa cerem ajutorul? Dincolo sa ne asteptam la ceva bun?
Poate ca in astfel de momente, mai mult decit oricind, e bine sa ne cautam pe noi insine, sa ne oferim tot ce avem, putere, gindire, simtaminte, in miinile lui Dumnezeu si in puterea sa nemarginita. Nu putem sa intelegem pina nu o facem, cit de puternici sintem cind stim ca undeva, acolo sus, cineva (Dumnezeu) ne iubeste.
Stiind ca nimic nu se poate intimpla fara voia lui Dumnezeu, ca orice eveniment va veni peste noi il vom depasi cu ajutorul lui Dumnezeu, vom fi cu siguranta mult mai puternici si mai aparati. E bine de stiut.
Raluca, 18 ani
Esti ultimul an de liceu si trebuie sa iei o hotarire. Parintii tai si-ar dori ca tu sa mergi la facultate la Galati, aducindu-ti argumentul ca este foarte aproape, ca ai putea veni saptaminal acasa, ca ai pastra mai bine legatura cu ei, fiind singurul copil, iar ei fiind destul de bolnavi.
De cealalta parte, prietenul tau, student in anul I la Brasov are alte argumente care au si ele insemnatatea lor. Esti pusa undeva la mijloc, n-ai vrea sa superi si mai ales sa nu pierzi nimic din ceea ce ai in clipa de fata. Ma intrebi ce as face in situatia ta, cum as impaca cele doua tabere aflate pe pozitii contrare.
Eu zic ca tu esti cea care trebuie sa ia o decizie. Esti cea mai in masura sa iei aceasta decizie in cunostinta de cauza, ai toate argumentele pro sau contra. Poate ca a venit momentul in care sa hotarasti singura ce ai de facut cu viata ta, cu viitorul tau, cu tot ceea ce va ajunge sa te defineasca. Daca tu simti ca acolo, la Brasov, se afla ceea ce e mai bun pentru tine, e timpul sa iei o decizie. Gindeste-te bine la faptul ca ei te vor acasa din perspectiva ideii de a avea grija de tine si de ei. Tu insa, cind vei fi tu? Cum vei mai apuca sa-ti dezvolti propria independenta daca vei fi tot timpul supravegheata? Le inteleg bine grija pentru viitorul tau, dar parca uneori e mai bine sa faci si singur greselile (din care eventual sa inveti) decit sa ti se ofere mereu drumuri sigure, solutii verificate, fara probleme, fara riscuri.
Ce zici, nu merita sa te hotarasti singura?...
Remus, 48 ani
Anii au trcut, ai fost foarte exigent, ai avut principii foarte clare, iar acum esti singur. Toti prietenii tai de familie, copiii, sunt la casele lor, iar tie iti vine foarte greu sa accepti faptul ca principiile tale, chiar daca foarte bune, nu te-au ajutat in cele din urma, deoarece ai fost destul de inflexibil in aplicarea lor. Acum esti cu cineva de aproape un an de zile, tu ai vrea sa mergi spre o relatie bine conturata, bine definita, finalizata printr-o casatorie, insa ea nu este de acord - a mai fost casatorita, e destul de circumspecta in privinta barbatilor si nu doreste complicatii. Ma intrebi daca este bine sa insisti pentru oficializarea acestei relatii, daca e bine sa insisti in ideea de a-ti respecta principiile.
S-o luam incet... Tu singur mi-ai spus ca ai fost toata viata sclav al unui set de principii, care, din pacate, nu ti-au adus pina la acest moment fericirea la care ai visat. Se pare ca oricit de bune au fost principiile tale, aplicarea lor stricta, inflexibila, nu te-a ajutat. Ar fi bine sa incerci sa aplici acest set de principii cu mai multa larghete, incercind sa te adaptezi fiecarui caz in parte. O dimensiune esentiala a omului care reuseste este aceea ca el stie sa-si plieze propriul sistem de valori pe o realitate data. In ultima instanta e vorba de adaptare. Fara sa ai aceasta putere de adaptare, iti va fi greu sa reusesti. Te vei trezi mai tirziu, un om cu principii, un om corect, un om deosebit, dar totusi singur.
Crezi ca merita efortul?...
