Sfidând temperaturile caniculare, câteva sute de credincioşi, veniţi în special din satele învecinate, dar şi din municipiu sau chiar din alte judeţe, au participat, vineri, 24 iunie, la hramul Mănăstirii "Naşterea Sf. Ioan Botezătorul" de la Măxineni. Ca măsură de precauţie, slujba a început de dimineaţă, de la ora 7.00, cât încă mai era răcoare. Ca de obicei, sfânta liturghie a fost ţinută de un sobor de preoţi, într-un umbrar amenajat în curtea mănăstirii. În jurul orei 11.00, slujba de afară s-a terminat, preoţii intrând apoi în incinta bisericii reclădite recent, din temelii, unde au ţinut o slujbă de pomenire a ctitorilor sfântului lăcaş, fiind pomenţi voievozii care au contribuit la zidirea şi bunăstarea acestei mănăstiri, de la Matei Basarab până la domnitorul Alexandru Ioan Cuza. De această dată, în fruntea soborului de preoţi nu s-a mai aflat Înalt Prea Sfinţitul Casian, arhiepiscopul Dunării de Jos, ci părintele vicar al Ahiepiscopiei din Galaţi, Lucian Petroaia. Motivul lipsei a fost întemeiat: arhiepiscopul Casian se află la o mare adunare bisericească, în Grecia. Cu toate acestea, IPS Casian a fost alături de enoriaşii adunaţi la Măxineni, ţinându-le o scurtă cuvântare cu ajutorul tehnologiei moderne, mai exact prin intermediul unui telefon mobil conectat la boxe.
Pentru prevenirea incidentelor nedorite, pe tot parcursul slujbei s-a aflat lângă mănăstire o ambulanţă, precum şi două autospeciale de stingere, una a ISU Brăila, iar cealaltă a pompierilor voluntari din comuna Măxineni. Din fericire, nu s-au semnalat incidente care să facă necesară o intervenţie a acestor echipaje.
La finalul slujbelor, credincioşii au fost invitaţi să participe la o agapă creştinească, primind fiecare câte o casoletă cu bunătăţi special pregătite pentru această ocazie.
După cum v-am mai informat, mănăstirea Măxineni a fost ctitorită de voievodul Matei Basarab, la anul 1637, iar din acele vremuri până la domnia lui Alexandru Ioan Cuza a fost un important centru spiritual, întrucât era situată la zona de graniţă dintre Ţara Românească şi Moldova. În timpul primului război mondial, în 1917, lăcaşul a fost afectat de luptele de pe frontul Măxineni - Nămoloasa, apoi a urmat o lungă perioadă de părăsire. Mănăstirea a prins din nou viaţă după 1990, când a început un îndelungat proces de reconstrucţie. Din 2007, cu ajutorul unor fonduri primite de la Ministerul Culturii şi Cultelor şi Consiliul Judeţean Brăila, pe ruinele vechii biserici voievodale a început procesul de restaurare şi consolidare. În prezent, totul este gata, putând fi admirate de vizitatori atât casa voievodală cât şi vechea biserică, pe care restauratorii s-au străduit să o reclădească într-o formă cât mai apropiată de cea iniţială. În ceea ce priveşte pictura murală, aceasta este finalizată în proporţie de 90%.
