Au fost, fără doar şi poate, alegerile locale cu cele mai multe surprize din ultimii 30 de ani. La Bucureşti, existau aşteptări în privinţa faptului că Nicuşor Dan va câştiga alegerile în faţa Gabrielei Firea – logic şi de bun simţ nici nu avea cum să fie altfel, în contextul nerealizărilor primarului PSD. La Cluj-Napoca, era clar că Emil Boc va câştiga detaşat un nou mandat – în contextul realizărilor acestuia, total opus mandatului Gabrielei Firea.
Dar nu cred că se aştepta cineva ca, la Vrancea, baronul PSD Oprişan să piardă, după 20 de ani, preşedinţia Consiliului Judeţean, în favoarea unui liberal. Nu spera nimeni că un judeţ „roşu”, cu tradiţie în sensul acesta, „împărăţit” de unul dintre oamenii de bază ai PSD, pe care nu l-a clintit nimic din fruntea CJ până acum, poate să devină atât de rebel în gândire politică.
Cum nu cred că se aşteptau prea mulţi ca, la Timişoara, primarul liberal Nicolae Robu să piardă la scor „de maidan” în faţa unui neamţ – nu etnic german, ci cetăţean neamţ – care a candidat din partea USR-Plus. Mai ales că Robu nu era un primar care să nu fi avut o grămadă de realizări, iar Timişoara nu e chiar un oraş care să nu arate bine şi în care lucrurile să nu se fi mişcat în ultimii 10 ani. Dimpotrivă! Şi totuşi, Robu s-a trezit că a pierdut în faţa unuia pe care mulţi români „cu rădăcini” l-ar considera un „venetic”.
În ambele cazuri, însă, s-a dovedit că aroganţa deţinătorilor puterii le-a fost, de fapt, fatală politic. Pentru că şi Oprişan – cel a cărui mamă era paravanul averii sale -, dar şi Robu – tot un fel de baron, doar că liberal - credeau că sunt de neclintit din scaunele lor.
De asemenea, nici la Braşov nu cred că se aşteptau mulţi ca primarul în funcţie de 16 ani, liberalul Gheorghe Scripcariu, să fie „debarcat” de candidatul USR-Plus. Cum nici la Slobozia – o altă baricadă roşie - nu credeau mulţi că va ieşi primar un liberal! Cum, de asemenea, prea puţini ar fi pariat că Alba Iulia şi Bacăul vor fi adjudecate de candidaţii USR-Plus. De fapt, USR-Plus a furnizat cele mai multe surprize la aceste alegeri, câştigând oraşe „ocupate” de partidele „tradiţionale”, semn că, oferind candidatul potrivit unui electorat potrivit, poţi răsturna orice calcul politic.
Cu adevărat surprinzător, însă, a fost şi scorul general mare obţinut de PSD la aceste alegeri – peste 31% din votul politic, cu nici 3 procente sub scorul PNL. Pentru câte a făcut sau a încercat PSD să facă în perioada 2017-2019 cu Justiţia, cu România, cu soarta acesteia în Europa şi cu viitorul acestei naţiuni, pentru toată acea iresponsabilitate de care a dat – şi încă mai dă – dovadă, PSD ar fi trebuit să fie mult mai drastic sancţionat. Ca să nu mai vorbesc despre intoxicarea cu „furtul” alegerilor din Bucureşti, fix pe metoda „Hoţul strigă Hoţii!”.
Dar cea mai urâtă surpriză a acestui scrutin a fost, de departe, alegerea lui Piedone la Sectorul 5 al Capitalei. O pată nu neagră, ci roşu-sângerie pe conştiinţa tuturor celor care l-au votat. Că despre conştiinţa lui Piedone nici nu mai poate fi vorba. Dar nu este doar vina lui, ci a întregului sistem care a permis ca, după 5 ani, responsabilii pentru tragedia de la Colectiv să nu fi fost încă pedepsiţi.
