Din acest punct de vedere, îl înţeleg pe Traian Băsescu atunci când spune că a rupt orice legătură cu Petrom. Are tot dreptul să fie supărat. Şoferul Traian Băsescu îşi poate manifesta supărarea în orice mod cu putinţă faţă de această companie austriacă, prea lacomă pentru buzunarele românilor, în general. Mai ales că o bună parte din petrol este extrasă din subsolul ţării, la costuri infime comparativ cu cotaţia internaţională şi la redevenţe extrem de mici.
Totuşi, preşedintele Traian Băsescu nu are dreptul acesta. În faţa celei mai mari companii din economia românească, preşedintele Traian Băsescu are cel mult dreptul să nu comenteze, dacă ceva îl nemulţumeşte, sau măcar să fie mai diplomat. În faţa companiei care aduce la bugetul de stat câteva miliarde de euro pe an (cea mai mare contribuţie a vreunei firme din România, în contextul în care, înainte de privatizare, Petrom era una dintre găurile negre ale economiei), reprezentantul suprem al statului are cel mult dreptul să evite orice discuţie despre ceea ce îl nemulţumeşte pe şoferul de "Logan", Traian Băsescu.
Oricât nu ne place Petrom, situaţia e mai complexă decât o vede un simplu şofer sau decât se face că ştie preşedintele Traian Băsescu. În primul rând, la profitul net de 900 de milioane de euro, Petrom a plătit impozit de 16% din profitul brut, adică vreo 170 de milioane de euro, statului român. Ceea ce iar uită preşedintele Traian Băsescu este că profitul ăsta nu e doar al austriecilor de la OMV. Nu, ei au 51% din Petrom. Statul român încă deţine aproape 21% din acţiunile companiei, ceea ce înseamnă că vreo 190 de milioane de euro din acest profit este partea statului.
Şi, ce este cel mai important, preşedintele Traian Băsescu, cel care îi plânge pe şoferii români şi implicit pe şoferul Traian Băsescu uită că, din preţul unui litru de carburant, cam 55% sunt taxe. Mai exact, din cei 6 lei pe care şoferul român îi plăteşte pentru un litru de carburant la pompă, 3,3 lei se duc direct la stat - pe accize, TVA, alte taxe. Petrom a vândut carburanţi de vreo 4 miliarde şi ceva de euro, dar mai bine de două miliarde s-au dus automat la stat.
Da, Petrom e o companie ca oricare alta, care urmăreşte să scoată un profit cât mai mare. Nu orice patron urmăreşte asta? Petrom nu se gândeşte la buzunarul românului. Nu, Petrom îţi aruncă în faţă statistica pură, care spune că, în România, preţul carburantului este oricum cel mai mic din Uniunea Europeană. Nu o interesează că şi puterea de cumpărare a românului este printre cele mai mici din UE. Nu, pentru că îmbunătăţitea nivelului de trai al cetăţeanului nu e treaba Petrom. Este, în schimb, treaba statului. A statului reprezentat şi de Traian Băsescu - preşedintele, nu şoferul. Stat şi preşedinte care, în grija lor faţă de şoferii români, s-ar putea gândi să scadă TVA-ul la carburant, de exemplu. Asta pentru că nu trebuie să se aştepte nimeni ca Petrom să renunţe la profit doar de dragul de a avea şoferul român un preţ cu câţiva cenţi mai mic pe litru.
În plus, nu cred că tocmai Traian Băsescu este cel mai în măsură să se supere atât de tare pe Petrom, din moment ce şoferul Băsescu nu plăteşte pentru benzina pe care o foloseşte, aceasta fiind achitată de Administraţia Prezidenţială. Şi, ca lucrurile să fie şi mai complicate: boicotul Petrom şi cumpărarea de carburant de la alte benzinării nu dăunează cu nimic companiei controlate de austrieci. Asta, din simplul motiv că cea mai mare parte a carburanţilor de la celelalte staţii provine, de fapt, tot de la Petrom. Doar nu credeţi că Mol, de exemplu, aduce benzina din Ungaria tocmai până la Brăila.
Şoferul Băsescu poate însă să facă un lucru: să îşi canalizeze energia în aşa fel încât preşedintele Băsescu, la finalul mandatului său, în 2014 - când redevenţele trebuie renegociate - să obţină condiţii mai avantajoase pentru România. Măcar pentru şoferul care va deveni după alegerile prezidenţiale de atunci.
