Afirmaţia din titlu îi aparţine lui Cosmin Guşă şi a fost rostită într-una din emisiunile lui Robert Turcescu de la B1 tv, în contextul unei discuţii despre scandalul iscat după meciul lui Lucian Bute. Despre ce este vorba: nici nu s-a terminat bine confruntarea că au şi început criticile, scenariile, răutăţile cu privire la "culisele" acestui meci. Câţi bani s-au cheltuit pentru eveniment, ce firme s-au racordat la conducta cu bani, de ce s-au cheltuit fonduri europene pentru o gală de box, de ce trebuia Bute să-i mulţumească ministeresei Udrea. N-au contat argumentele organizatorilor cum că acele 2 milioane de euro din fonduri europene au fost consumate din cele 75 de milioane alocate României şi rămase aproape intacte, pentru promovarea turismului. Ba mai mult, însuşi Doroftei, alt campion al României, a uitat de fair play şi a aruncat cu noroi dând de înţeles că adversarul lui Bute din ring a jucat teatru în momentul în care a fost făcut KO, în repriza a IV-a. Până şi Ion Ţiriac i-a criticat în urmă cu două zile pe cei care au contestat valoarea ultimului adversar al lui Lucian Bute, Jean Paul-Mendy, sugerându-le acestora, cu ironie, să facă o cerere ca pugilistul român sa se lupte cu Vladimir sau Vitali Klitschko, chiar dacă ucrainenii sunt la altă categorie. Una peste alta, concluzia este una singură: un român care prin forţele proprii şi cu un dram de noroc s-a realizat în adevăratul sens al cuvântului, departe de ţară, întors acasă are parte de un asemenea tratament, de lăturile unor frustraţi. Nu e de mirare! Scriam săptămâna trecută despre mania românilor de-a da vina pe alţii pentru propriile greşeli. În strânsă corelaţie cu această înclinaţie este şi altă meteahnă urâtă: "să moară şi capra vecinului". Cred că mulţi îşi aduc aminte de bancul care circula pe timpul lui Ceauşescu cu dracul care şoma lângă cazanul cu smoală destinat românilor pentru că aici cum se ridica unul, cum se găsea altul să-i dea-n cap. Această urâţenie sufletească de a murdări orice încercare de a ieşi din pluton, prin muncă şi talent, de a fi altfel, de a gândi altfel, parcă s-a accentuat, culmea, de când ne bucurăm de libertate. La un moment dat, constaţi cu stupoare că unii oameni, realmente deosebiţi, sunt "executaţi" public, sunt făcuţi albie de porci pe forumuri pornind de la aspectul fizic, modul cum se îmbracă sau îşi poartă părul şi terminând cu activitatea profesională. Ce mi se pare de-a dreptul îngrijorător este că plăcerea patologică de a-i bălăcări pe alţii care au mai mult talent, care-au reuşit mai bine sau măcar se luptă pentru a-şi îndeplini un vis în viaţă, nu ţine cont de vârstă sau studii. Această răutate şi invidie păguboasă se întâlneşte şi la copii, şi la adolescenţi, şi la oameni cu studii, care au pretenţii, medici, profesori, actori, muzicieni, scriitori, politicieni ş.a.m.d.. Iată de ce afirmaţia lui Cosmin Guşă, "suntem defecţi", este pe cât de reală, pe atât de edificatoare, din punctul meu de vedere, cu privire la exodul de inteligenţă şi talent cu care se confruntă România. Ce vreau să spun este că noi, înşine, ne respingem valorile, mai presus de sărăcia din sistem. Noi, înşine, îi dăm afară din ţară câtă vreme indiferent că vorbim de şcoală, spital, stradă, teatru, politică sau orice alt loc de muncă, de studii sau pur şi simplu de promenadă, îndrăzneala de a ieşi din turmă este sancţionată drastic cu umilinţe, "miştouri", răutăţi, obscenităţi. Aşa că... pe cine mai dăm vina?
