Demersul municipalităţii de a împrospăta imaginea parcului de la Caporal Muşat şi de a invita cetăţenii la plantări de pomi s-a dovedit a fi de bun-augur. Alături de angajaţii Seroplant, mai mulţi părinţi şi copii care locuiesc în zonă, cât şi elevi ai Şcolii Gimnaziale nr. 29 “Mihail Sadoveanu” au răspuns apelului făcut de primarul Brăilei şi s-au implicat în campania de plantare de trandafiri, cireşi japonezi sau flori. Pentru mulţi dintre ei, această acţiune a fost o ieşire dintre zidurile în care suntem captivi, o relaxare sau...un arc peste timp, în vremurile în care ştiam să ne bucurăm de plantarea unui copac. Cu ani în urmă, primăvara înflorea din palmele noastre. Cu mic cu mare, ieşeam la curăţenia de primăvară, plantam flori sau pomi şi săpam fiecare bucată de pământ din faţa casei sau din jurul blocului. Acum însă, ne împrejmuim locuinţele cu betoane sau cu garduri de sârmă ghimpată, între care sfârâie grătarele şi mustesc peturi şi chiştoace. Avem nevoie de invitaţii din partea autorităţilor locale pentru a strânge mizeria din faţa blocurilor sau pentru a planta flori sau câţiva pomi. Tot ce altădată era firesc, românesc, gospodăreşte, ni se pare acum wow sau cool. Cum să fie wow dacă plantăm o floare?
Din buni gospodari, ne-am transformat în spărgători de seminţe sau în privitori de la balcoane, iar vajnicii bărbaţi, care ar putea răsturna pământul din faţa blocurilor, sprijină zidurile cu câte o sticlă de bere în mână sau fac politică în faţa chioşcului de la scară.
După câteva ore de muncă sau de...gimnastică de întreţinere, cum spun eu unor astfel de activităţi, în parcul de lângă statuia Caporalului Muşat s-au plantat 28 de cireşi japonezi, 88 de trandafiri cu port înalt, flori şi gazon. Trec zilnic prin zonă şi salut iniţiativa primarului Marian Dragomir. Mi se pare un lucru normal, într-un oraş cu oameni gospodari. Am înţeles că municipalitatea va continua plantările şi în alte zone din municipiu şi vor mai fi şi astfel de acţiuni publice. Dar, dincolo de astfel de campanii, frumuseţea şi curăţenia acestui oraş depinde de noi, de fiecare cetăţean în parte. Cu siguranţă, cârcotaşii vor spune că a trecut vremea când făceam muncă patriotică şi că acum trăim într-o ţară liberă, este democraţie şi fiecare poate să facă orice, după bunul plac. Eu nu sunt de aceeaşi părere. Aşa am făcut din '89 încoace şi am ajuns lada de gunoi a Europei. Ne-am lăsat de izbelişte pământul şi casa părintească, am crezut că suntem domni şi am înlocuit treburile de buni gospodari cu aruncatul cu privirea, de la balcon, dar aşa-zisa domnie o plătim din ce în ce mai scump. Ne plângem că Brăila nu mai este ce a fost, dar aşteptăm să vină autorităţile locale să ne invite să plantăm o floare. Vă provoc să răspundem sincer: câţi dintre noi au simţit în acest an bucuria de a planta un pom, un trandafir sau o altă floare?
