În schimb, ni se recunosc meritele în materie de organizare. Este a doua oară în decurs de trei ani când lideri din ţările NATO se reunesc la Bucureşti. Dacă în 2008 s-au înregistrat cea mai mare participare şi cea mai complexă agendă din istoria NATO (nemaivorbind de costurile care au depăşit 30 de milioane de euro!), la reuniunea care a avut loc la sfârşitul săptămânii trecute au fost de zece ori mai puţini invitaţi - despre care se spune că şi-au achitat singuri cheltuielile.
E drept că la Adunarea Parlamentară nu s-au văzut nici uniforme strălucitoare, nici feţe de şefi de state sau de guverne. În fapt, rolul ei (lipsit de putere de decizie) constă în dezbaterea şi proiecţiile pe teme de securitate, un incubator uriaş de analiză şi propuneri. În "bucătăria" sa intră orice subiect şi fiecare stat membru NATO, în plus şi reprezentanţii ţărilor partenere pot contribui la dezbateri. Concluziile sunt de multe ori luate în seamă de cei care deţin puterea de decizie în alianţa militară.
Bunăoară, la Bucureşti s-au purtat discuţii pe obişnuita temă a misiunii NATO din Afganistan, de departe cea mai importantă a alianţei, despre misiunea prelungită din Libia şi pe subiectul securităţii cibernetice. Noul concept strategic al NATO, scutul antirachetă, a fost de asemenea nelipsit în cadrul dezbaterilor. Ruşii, prezenţi şi ei, au susţinut iarăşi că se tem de puterea şi precizia sistemului antirachetă. Au primit din nou explicaţii şi acelaşi răspuns: fiecare ţară cu "umbrela" ei, ceea ce nu va exclude colaborarea.
Singura certitudine a acestei complicate construcţii este caracterul său disuasiv (de descurajare). De altfel, ea va fi gata abia spre sfârşitul acestui deceniu, timp în care Iranul - inamicul potenţial - îşi poate umple arsenalul cu rachete (eventual cu încărcătură nucleară, crede Washingtonul). În România, elementele scutului, adică cele trei baterii de rachete interceptoare au fost primite cu bucurie de oltenii din Deveselu. Instalaţiile bazei militare vor fi gata prin 2015, când şi rachetele vor fi pregătite pentru tragere. După cum s-a explicat, ele nu vor purta încărcătură nucleară precum "victimele" lor şi le vor scoate pe acestea de pe traiectorie doar lovindu-le. Sună promiţător şi chiar ecologic, dar întrebarea este: unde vor cădea rachetele avariate? Pentru mai-marii ţării, răspunsul este absolut obligatoriu de dat.
Sub scut
Am pierdut oameni, am primit laude, am acumulat experienţă. Cu dotarea stăm mai prost, dar încet-încet se rezolvă şi asta. Avioanele F16 încă ne aşteaptă în hangarele americanilor.
