Observ ca recensamintul informatorilor s-a mutat prematur din Parlament in presa. Sau mai bine zis in fosta presa de partid si de stat. Aia de la "Cotidianul", care luna trecuta l-au prins pe fostul lor redactor sef, Carol Sebastian, ca varsa gusa la Secu, au dat marti in ziar un tabel cu jurnalistii (fara nume insa!) care scriau atit texte laudative la adresa PCR, cit si note informative extrem de critice despre colegii de redactie. Cu aceasta ocazie am aflat ceea ce stiam de foarte multa vreme: piriciosi mici si mari au existat cam in 99% din redactiile bucurestene. De la Scinteia aia mare, Scinteia Tineretului, Romania Libera si pina la Albina, Femeia sau Cutezatorii, toata lumea turna in timpul programului. Vestea care insa pe mine, unul, m-a socat a fost ca la Arici Pogonici nimeni nu a acceptat sa dea cu ciocu' la Secu. Bine, acum se prea poate ca nimeni sa nu le fi propus vajnicilor ziaristi de la Pogonici sa toarne, da' important mi se pare faptul ca ei au refuzat din start sa colaboreze cu organu'. Uf, acum m-am mai linistit. Caci imi aduc aminte ca pe vremuri, eram si eu mare fan al celor de la Pogonici, care era un fel de "Pif", da' mai naspa. Ce-i drept, si cititorii, adica eu si ceilalti, eram mult mai naspa decit dracii aia francezi. Noi umblam cu cravata de soim al patriei la git si plecam in tabara cu scoala la Azuga, in timp ce ei se tirau in America, ca sa se balaceasca in vacante bengoase.
In aceste momente de maxima deconspirare, se pun insa urmatoarele intrebari: de ce aia de la Arici Pogonici nu au vrut sa toarne? De ce nu au facut politica partidului? Ma gindesc ca ar fi putut, de exemplu, sa imi spele creierul publicind benzi desenate cu muncitori care hiiau pe santierele patriei, departe de desfriul practicat de nenorocitii aia de capitalisti. Capitalisti care sugeau singele poporului, care se scaldau toata ziua in uiskiane la serviciu etc. Dintr-un mic soim al patriei as fi ajuns, cu siguranta, un mare activist, care putea face fata de unul singur unei ditamai sarbatori nationale, cum era aia de 23 August. Un om serios, la casa mea, punctual la serviciu, disciplinat, nu o puslama, cum sint in prezent. Un puturos care face alergie la munca, care isi critica sefii si care scrie numai prostii in ziare. Da, dar macar eu, ca si colegii de la Arici Pogonici, nu torn la actualul Secu. E de apreciat chestia asta. Decit sa fii un turnator constiincios, mai bine un timpit puturos!
In aceste momente de maxima deconspirare, se pun insa urmatoarele intrebari: de ce aia de la Arici Pogonici nu au vrut sa toarne? De ce nu au facut politica partidului? Ma gindesc ca ar fi putut, de exemplu, sa imi spele creierul publicind benzi desenate cu muncitori care hiiau pe santierele patriei, departe de desfriul practicat de nenorocitii aia de capitalisti. Capitalisti care sugeau singele poporului, care se scaldau toata ziua in uiskiane la serviciu etc. Dintr-un mic soim al patriei as fi ajuns, cu siguranta, un mare activist, care putea face fata de unul singur unei ditamai sarbatori nationale, cum era aia de 23 August. Un om serios, la casa mea, punctual la serviciu, disciplinat, nu o puslama, cum sint in prezent. Un puturos care face alergie la munca, care isi critica sefii si care scrie numai prostii in ziare. Da, dar macar eu, ca si colegii de la Arici Pogonici, nu torn la actualul Secu. E de apreciat chestia asta. Decit sa fii un turnator constiincios, mai bine un timpit puturos!
