Aşa cum s-a întâmplat şi înainte de declanşarea crizei - pe care statul o nega vehement acum vreo doi ani şi jumătate - sectorul privat a făcut ca economia să se dezvolte. Evident, în general pe spinarea salariaţilor. Dar companiile private şi investitorii străini au fost tot cei care realizau, în 2007-2008, creşteri record ale Produsului Intern Brut, şi tot ei au contribuit şi la infima creştere a economiei cu sub un procent în primul trimestru al acestui an. Marea diferenţă este însă că acum elementul cheie l-a reprezentat creşterea exporturilor. Mai exact, pentru că mai toate statele din lume şi mai ales din Europa au ieşit încă de anul trecut din criză. Iar asta a făcut să crească numărul comenzilor pentru exporturi, ceea ce a dus la o creştere a producţiei interne. Iar dovada clară în acest sens a fost faptul că România, cu excepţia Greciei, era încă în 2010 singura ţară din UE aflată în recesiune. A trebuit să iasă alţii din criză, ca să nu murim de tot noi.
Economiile europene însă se clatină din nou, după criza din Grecia, iar pe plan global lucrurile nu sunt deloc liniştitoare. Comenzile pentru export se pot nărui oricând, la fel de repede pe cât au avansat. Pe ce se va baza economia României? Pe aceleaşi legi învălmăşite, pe acelaşi Cod Fiscal abramburit, pe aceleaşi taxe mărite şi pe aceeaşi incoerenţă a autorităţilor. Diferenţa dintre creştere economică şi recesiune este nu doar fragilă în cazul ţării noastre, ci de-a dreptul tragică. O tragedie pe care statul nu o va putea gestiona oricum. Va trebui să ne rugăm ca statele pentru care facem export să nu pice din nou în groapă sau să iasă cât mai repede din ea. Statul român, dacă nu va mai avea problema regiunilor şi a maghiarilor, va inventa altceva.
Statul nu va scoate economia din criză
Statistici cu care guvernul se laudă. Ce a făcut însă statul pentru a stimula creşterea economiei? Aproape nimic. Ba dimpotrivă, de multe ori, mai rău a pus piedici: a schimbat legislaţia de la o zi la alta, a bulibăşit Codul Fiscal, a majorat taxele (ceea ce a dus la scăderea drastică a consumului şi, implicit, a producţiei), a tratat dezvoltarea infrastructurii cu indiferenţă (ca toate guvernele de până acum, iar fără o reţea bună de drumuri nu te poţi aştepta ca investitorii să dea buluc) şi a neglijat orice propunere de măsură economică venită nu doar din partea opoziţiei, ci chiar şi a mediului de afaceri.
