Spun din start că nu sunt adeptul concedierilor cu orice preţ. Totuşi, este clar pentru toată lumea că România are un aparat de stat supradimensionat. Nu o spun eu; au spus-o şi oficialii BNR, şi premierul, şi reprezentanţii FMI, ba chiar şi preşedintele Traian Băsescu. Există vreo 1,4 milioane de angajaţi la stat, ceea ce înseamnă foarte mult. Şi totuşi, nu-mi explic cum toate instituţiile statului funcţionează oricum cu aproximativ o treime din posturi neocupate. Mai exact, dacă s-ar ocupa şi astea, numărul de bugetari va ajunge undeva la peste 2 milioane de oameni. Enorm! Ce fel au fost făcute schemele de personal, de există un asemenea deficit? Probabil că, în realitate, prin unele instituţii, există posturi create pentru plimbatul foii de la etajul 1 la etajul 2, de unde să o preia alt om, care să o plimbe până la etajul 3. Nefiind ocupate toate locurile de muncă vacante, cineva în prezent se chinuie să plimbe foaia de la etajul 1 direct la etajul 3.
Problema, în realitate, este alta: există instituţii supradimensionate din punct de vedere al personalului, încărcate de posturi create pentru fel de fel de directori, şefi şi şefuleţi, angajaţi în majoritatea cazurilor politic. Este clar că, de fapt, se pot găsi oameni de ale căror servicii statul să se dispenseze. Şi vorbim de zeci sau chiar sute de mii de astfel de angajaţi. De exemplu, degeaba se plânge primarul municipiului că în Primăria Brăila există "doar" 225 de angajaţi. Sunt sigur că munca acestora poate fi făcută şi de 200 dintre ei sau chiar de 150. Tot Aurel Simionescu se plânge că la Poliţia Comunitară sunt "doar" 322 de oameni din 544, câte prevede organigrama. Se va descurca şi cu 300 dintre ei sau 280. Şi tot aşa. Nu ştiu dacă primarul sau cineva din familia sa deţine o firmă, dar sunt convins că dacă ar avea şi s-ar trezi pus în situaţia de a face un împrumut la bancă doar ca să plătească salariile tuturor angajaţilor, ar găsi repede pe cine să dea afară, iar celor rămaşi le-ar mai tăia şi din salarii. Şi nici nu cred că l-ar roade prea tare grija că "şi aşa sunt cam puţini angajaţi, săracii, şi nu ştiu cum o să se descurce".
Statul nu are niciodată de unde să dea oameni afară
Vom restructura, vom da afară, aparatul de stat este supradimensionat...", sunt "poezii" pe care le tot auzim ca fiind parte din măsurile pe care Guvernul urmează să le adopte. Şi le adoptă de prin decembrie 2008, doar că, în realitate, nu s-a întâmplat nimic la acest capitol. Ba dimpotrivă, numărul de angajaţi bugetari a tot crescut, inclusiv în anul de criză 2009. Acum se readuce în discuţie tema disponibilizării bugetarilor, doar că statul are o mare problemă: nu mai are de unde să dea oameni afară. Aşa spun reprezentanţii statului, fie că vorbim despre prim-ministru, miniştri, şefi de agenţii, preşedinţi de consilii judeţene sau primari. Aşa spune şi primarul municipiului, Aurel Simionescu: Primăria nu ar mai avea de unde să dea oameni afară. Ba chiar sunt oricum prea puţini angajaţi în structurile instituţiei sau ale direcţiilor subordonate, ca să se mai poată face şi disponibilizări, pentru că numai 65% din posturi sunt, de fapt, ocupate. Mai mult decât atât, reducerile de personal vor crea mari probleme şi în privinţa derulării proiectelor cu finanţare europeană. O adevărată apocalipsă bugetară, nu alta!
