Diana Corcan este o tinara poeta braileanca. A iesit "in lume" de citiva ani, dar poezie scrie de cind se stie. Nu a avut incredere in creatiile sale decit atunci cind Constanta Buzea i-a elogiat poeziile. A primit Premiul I si Premiul Revistei "Luceafarul" oferite in cadrul Festivalului National de Literatura "Tudor Arghezi". A publicat in: "Luceafarul", "Poezia", "Literatorul", "Porto-Franco", "Antares", este prezenta si in "Antologia de Poezie Braileana Contemporana". Volumul sau de debut, publicat la editura "Brumar" din Timisoara, "Stapinul lupanarului", va fi lansat curind la "Bookfest" Bucuresti.
"Cuvintul om implica si ideea de femeie si cea de barbat"
- Cine este stapinul lupanarului?
- Putem sa pornim pe filonul conventiei pe care o propune poemul "Stapinul lupanarului". Acolo este vorba de iubita mea. Aceasta este varianta cea mai simpla. Acolo apare ideea de transfigurare, de transformare totala, pentru ca in poezie nu cred ca este important genul. Cred ca e foarte potrivita in poezie deghizarea si transfigurarea totala. Nu este important cine este stapinul lupanarului. Daca este stapina, stapina este Diana Corcan, dar fiecare intelege poezia cum vrea, fiecare ajunge la poezie cum vrea. Toata aceasta lume de umbre, tenebre, nu are nimic ingenuu in ea si are o conotatie masculina in ea prin insasi forta, puterea termenilor. Cuvintul om implica si ideea de femeie si cea de barbat. Asa functioneaza limba. Masculinul duce la ideea de generalizare, implica si masculinul, si femininul, si de aici ideea ca nu conteaza cine scrie poezie. "Stapinul lupanarului" este o ipostaza a ideii de poezie. Asta nu inseamna ca trebuie sa ridicam semnificatia poemului pe un pat al lui Procust.
- De ce nu ai folosit decit foarte rar semne de punctuatie?
- Sint genul de om care folosesc foarte multe paranteze. Astea apar acolo pentru ca nu a putut nimeni sa ma convinga sa renunt la ele. Sint o innebunita dupa semnele de punctuatie, dupa notele de subsol, pentru ca astea implica foarte multe explicatii. Sint omul notelor de subsol. Renuntarea la semnele de punctuatie a fost ideea directorului editurii "Brumar", Robert Serban. El mi-a spus clar ca trebuie sa las poezia sa curga liber pentru ca poemul a fost scris intr-o cheie care permite oricarui cititor sa interpreteze metaforele cum considera ca ii este la indemina. Este si o chestie modernista, dar am constatat ca este mai bine sa lasi poemul sa curga pentru ca nu fracturezi ideile. Mi-a spus ca poeziile sint destul de bogate in semnificatii si destul de incarcate pentru a spune exact ceea ce vreau. In final a reusit, foarte greu, sa ma convinga.
"Omul datorita caruia am ajuns sa ma iau in serios este Constanta Buzea"
- Cind ai inceput sa scrii poezii?
- Dintotdeauna am scris poezii. In spatele acestui manuscris stau inca vreo doua pe care nu le-am publicat niciodata. Nu am fost niciodata multumita de ce scriam. Am avut incercari timide de a trimite, dar raspunsurile nu erau pe masura vanitatii mele, probabil. Nu aveam incredere in ce scriam. Omul datorita caruia am ajuns sa ma iau in serios este Constanta Buzea. Eu i-am trimis intr-un plic poezii, in urma cu doi ani. Ii trimisesem si cu multi ani de zile inainte si raspunsul fusese sa merg inainte si am trimis si acum doi ani. Datorita Constantei Buzea am ajuns sa public acest volum. Acest om nici nu stie cit de mult a insemnat pentru mine raspunsul ei. Mi-a raspuns intr-un mod in care nici nu ma asteptam. Mi-a acordat o pagina la posta redactiei in "Romania literara", mi-a publicat versuri si mi-a scris ca este convinsa ca pina acum am cunoscut laurii, ca nu este o poezie de incepatoare, ca sint o poeta formata, care a scris pina acum. M-a ajutat sa-mi gasesc identitatea poetica si sa inteleg ca scriu poezie. Inseamna enorm acest lucru, mai ales pentru un om ca mine, care avea in spate doua manuscrise in sertar. Dupa ce am primit acest raspuns de la ea am inceput sa trimit la festivaluri. Intr-un an am cistigat multe premii. Nu i-am mai scris nimic pentru ca eu aveam de recuperat perioada pe care ea credea ca o parcursesem deja.
- Lansare la Braila?
- Este foarte incurcata treaba. Prima data va fi lansat la Bookfest, la Bucuresti, de editura "Brumar", apoi vom vedea daca voi face o micuta lansare la Braila. Vreau sa fie un lucru adevarat. As vrea sa vorbeasca oameni care au inteles ceva din ce au citit si care tin la poeziile mele, nu cineva care sa se afle in treaba. Va fi o altfel de lansare. Apoi s-ar putea sa il mai lansez si la Timisoara, insa lansarile sint mai putin importante, important pentru mine este ca a aparut acest volum. (A consemnat Cristina DOSULEANU)
"Cuvintul om implica si ideea de femeie si cea de barbat"
- Cine este stapinul lupanarului?
- Putem sa pornim pe filonul conventiei pe care o propune poemul "Stapinul lupanarului". Acolo este vorba de iubita mea. Aceasta este varianta cea mai simpla. Acolo apare ideea de transfigurare, de transformare totala, pentru ca in poezie nu cred ca este important genul. Cred ca e foarte potrivita in poezie deghizarea si transfigurarea totala. Nu este important cine este stapinul lupanarului. Daca este stapina, stapina este Diana Corcan, dar fiecare intelege poezia cum vrea, fiecare ajunge la poezie cum vrea. Toata aceasta lume de umbre, tenebre, nu are nimic ingenuu in ea si are o conotatie masculina in ea prin insasi forta, puterea termenilor. Cuvintul om implica si ideea de femeie si cea de barbat. Asa functioneaza limba. Masculinul duce la ideea de generalizare, implica si masculinul, si femininul, si de aici ideea ca nu conteaza cine scrie poezie. "Stapinul lupanarului" este o ipostaza a ideii de poezie. Asta nu inseamna ca trebuie sa ridicam semnificatia poemului pe un pat al lui Procust.
- De ce nu ai folosit decit foarte rar semne de punctuatie?
- Sint genul de om care folosesc foarte multe paranteze. Astea apar acolo pentru ca nu a putut nimeni sa ma convinga sa renunt la ele. Sint o innebunita dupa semnele de punctuatie, dupa notele de subsol, pentru ca astea implica foarte multe explicatii. Sint omul notelor de subsol. Renuntarea la semnele de punctuatie a fost ideea directorului editurii "Brumar", Robert Serban. El mi-a spus clar ca trebuie sa las poezia sa curga liber pentru ca poemul a fost scris intr-o cheie care permite oricarui cititor sa interpreteze metaforele cum considera ca ii este la indemina. Este si o chestie modernista, dar am constatat ca este mai bine sa lasi poemul sa curga pentru ca nu fracturezi ideile. Mi-a spus ca poeziile sint destul de bogate in semnificatii si destul de incarcate pentru a spune exact ceea ce vreau. In final a reusit, foarte greu, sa ma convinga.
"Omul datorita caruia am ajuns sa ma iau in serios este Constanta Buzea"
- Cind ai inceput sa scrii poezii?
- Dintotdeauna am scris poezii. In spatele acestui manuscris stau inca vreo doua pe care nu le-am publicat niciodata. Nu am fost niciodata multumita de ce scriam. Am avut incercari timide de a trimite, dar raspunsurile nu erau pe masura vanitatii mele, probabil. Nu aveam incredere in ce scriam. Omul datorita caruia am ajuns sa ma iau in serios este Constanta Buzea. Eu i-am trimis intr-un plic poezii, in urma cu doi ani. Ii trimisesem si cu multi ani de zile inainte si raspunsul fusese sa merg inainte si am trimis si acum doi ani. Datorita Constantei Buzea am ajuns sa public acest volum. Acest om nici nu stie cit de mult a insemnat pentru mine raspunsul ei. Mi-a raspuns intr-un mod in care nici nu ma asteptam. Mi-a acordat o pagina la posta redactiei in "Romania literara", mi-a publicat versuri si mi-a scris ca este convinsa ca pina acum am cunoscut laurii, ca nu este o poezie de incepatoare, ca sint o poeta formata, care a scris pina acum. M-a ajutat sa-mi gasesc identitatea poetica si sa inteleg ca scriu poezie. Inseamna enorm acest lucru, mai ales pentru un om ca mine, care avea in spate doua manuscrise in sertar. Dupa ce am primit acest raspuns de la ea am inceput sa trimit la festivaluri. Intr-un an am cistigat multe premii. Nu i-am mai scris nimic pentru ca eu aveam de recuperat perioada pe care ea credea ca o parcursesem deja.
- Lansare la Braila?
- Este foarte incurcata treaba. Prima data va fi lansat la Bookfest, la Bucuresti, de editura "Brumar", apoi vom vedea daca voi face o micuta lansare la Braila. Vreau sa fie un lucru adevarat. As vrea sa vorbeasca oameni care au inteles ceva din ce au citit si care tin la poeziile mele, nu cineva care sa se afle in treaba. Va fi o altfel de lansare. Apoi s-ar putea sa il mai lansez si la Timisoara, insa lansarile sint mai putin importante, important pentru mine este ca a aparut acest volum. (A consemnat Cristina DOSULEANU)
