Spune-mi, ce părere ți-ai face dacă ai întâlni un om frumos, cu o alură, o ținută și un comportament demne de admirat, dar care miroase înfiorător? L-ai privi în ochi, ai rămâne în preajma lui să-l cunoști mai departe, sau ai lăsa jenat capul în jos și ai încerca să te îndepărtezi cât mai iute?
Cel mai probabil, mulți veți alege a doua variantă, pentru că, să recunoaștem, umbrită de miros, orice calitate (mai sus enumerată sau nu) își pierde din valoare. Și e normal, mirosul este cel mai sensibil dintre simțuri. Un om își poate aminti un miros cu o acuratețe de 65%, chiar și după un an, în timp ce memoria vizuală redă imagini cu o acuratețe de doar 50% după numai trei luni.
Așa e și cu un oraș. Cât de mult ți-ai dori să zăbovești într-un oraș, oricât de frumos ar fi, dacă totul ar fi învăluit într-un iz înțepător? Și ce părere ai avea despre el, dacă izul acesta te năucește încă de la intrare?
Ei bine, zilele trecute, așa mirosea intrarea dinspre Galați în Brăila. A porci și vaci, a bălegar. Cum arăta? Ca o imensă groapă de gunoi. Și da, pentru cititorii de pe alte meleaguri mai frumos mirositoare vorbesc despre Brăila, acel oraș intrat în istorie pentru mireasma de salcâmi.
Oricum, duhoarea resimțită zilele trecute nu e un caz izolat. Brăila, din punctul acesta de vedere, pare un pic blestemată, dintotdeauna a avut o problemă cu mirosul, ba de la fostul combinat, ba de la fostele ferme de porci, ba de la crematoriul de la Smârdan, ba de prin canalul colector ori canalizare, bineînțeles, totul asezonat, punctual, cu zonele de prin cartiere devenite tradiționale halde de gunoi. Ce să spun, dacă ar simți, Mihail Sebastian cred că s-ar răsuci destul de des în mormânt.
Degeaba se dau amenzi, degeaba consumă firma de salubritate a municipalității resurse importante, umane și financiare, degeaba voluntarii încearcă să fie un exemplu, unii dintre concitadinii noștri sunt imposibil de cizelat. Pur și simplu nu se simt ei bine dacă nu încarcă peisajul cu lături.
Totuși, ca să fiu corectă până la capăt și să nu las vreo impresie greșită acelor cititori de pe alte meleaguri mai frumos mirositoare, nu pot să închei fără a spune că haldele acestea nu sunt doar prin cartiere sau în zonele mărginașe. Centrul Vechi, Faleza Dunării, bulevardele principale, Parcul Monument sau Grădina Publică au fiecare haldele lor. La urma urmei, bunul simț nu s-a născut la casă sau la bloc, în familie săracă sau avută. Bunul simț e sau nu e, indiferent de clasă sau rang. Iar unde e sau nu e, se simte în aer și se vede bine, inclusiv pe lângă coșul de gunoi.
