Înainte să-mi sară în cap toţi profesorii, ţin să precizez că dascălii ar trebui să fie nu bine plătiţi, ci foarte bine plătiţi. România se numără printre statele în care cadrele didactice au cele mai mici salarii din Uniunea Europeană şi trebuie să apreciem că ei sunt cei care modelează copiii, cei care le oferă o cale în viaţă, cei care ne fac “oameni mari”. Toţi cei care astăzi au succes în diverse domenii au întâlnit la un moment dat un învăţător, un profesor, un diriginte care a ştiu să îi îndrume. Ba chiar, nu de puţine ori, ei au fost mamă şi tată pentru copiii amărâţi şi s-au luptat ca aceştia să nu îşi piardă speranţa. Datorită lor elevii şi-au depăşit condiţia şi sunt convinsă că fără ei acei copii ar fi abandonat de mult şcoala.
Acum că am făcut această precizare, mărturisesc că m-a dezamăgit, ba chiar revoltat, scrisoarea adresată de sindicatele din învăţământ preşedintelui Klaus Iohannis, document prin care îi cer să promulge legea privind acordarea unui stimulentul de risc în contextul Covid-19, fiind vorba de 2.000 lei pentru profesori, respectiv 1.500 lei pentru personalul nedidactic şi auxiliar. Sume care reprezintă salariul pe o lună a unui angajat din mediul privat. Da, mediul ăla privat cel care duce “statul gras în spate”. Dar de ce nu şi poliţiştii, jandarmii sau pompierii? Că şi ei se expun zilnic riscului infectării! Dar vânzătoarea de la supermarket care intră în contact cu sute, mii de oameni? Dar şoferii de autobuz, controlorii de tren, pieţarii, angajaţii de la bănci, de la farmacii? De ce nu un spor universal pentru toată lumea? Să se dea din mână-n mână până-n fund la taxatoare! Că virusul e peste tot şi îl putem contacta oricând şi de oriunde. De ce să nu primească stimulent de risc inclusiv elevii că doar şi ei sunt la fel de expuşi ca şi profesorii?
În timp ce oamenii şi-au pierdut locurile de muncă, mulţi nu mai primesc nici măcar şomajul tehnic, profesorii vor spor de risc Covid-19 de 2.000 lei. Dar nu că vor acest stimulent m-a revoltat, că până la urmă îşi cer un drept, legea a fost deja adoptată de Camera Deputaţilor, for decizional, doar preşedintele mai trebuie să o promulge. Că e o măsură populistă, că nu sunt bani la buget, că e discriminare faţă de alte categorii de salariaţi, asta e altă discuţie. Ceea ce m-a revoltat e tonul milogit în care sindicatele adresează preşedintelui ţării
“respectuoasa rugăminte” de a promulga legea, argumentând că ei îşi asumă riscuri în aceste vremuri cu “cu unicul scop de a continua, în bune condiţii, educarea şi instruirea tinerei generaţii”. Eu zic că doar vă faceţi meseria, mai bine sau mai prost plătită, în condiţii grele. La fel o fac şi cei care încă mai au slujbe.
Dar, din nou, e dreptul vostru să faceţi asta. Să zicem că legea va trece. În acest caz am o întrebare pentru liderii de sindicat. Profesorii aceia care fac propagandă anti-mască în şcoli, că am văzut destui care împrăştie pe Facebook mesaje că virusul nu există, că din cauza măştii nu se oxigenează creierul şi alte baliverne, merită stimulentul de risc? Sau profesorul acela orădean care a protestat împotriva măştii punându-i pe elevi să poarte tot măşti, dar cu animăluţe, numindu-i “animale în ţarc”, merită sporul de Covid-19? Că legea se aplică pentru toţi dascălii din sistem şi sporul îl iau toţi. Nu ar fi cinstit ca acei profesori care nu cred în virus să refuze banii? Sau măcar să cumpăre de ei o tabletă sau un laptop pentru un elev sărac. Că n-am văzut scrisori şi petiţii de la profesori către guvernanţi că elevii lor n-au cum să participe la orele online. Sau poate mi-au scăpat mie...
În final, vreau să remarc că în scrisoarea transmisă de sindicate către preşedinte apar şi Consiliul Naţional al Elevilor şi Alianţa Naţională a Organizaţiilor Studenţilor din România ca susţinători ai acestui demers. Numai că în finalul paginii nu se regăseşte semnătura preşedinţilor acestor două organizaţii. Asta pentru că, din informaţiile mele, elevii şi studenţii nu au vrut să se amestece în această chestiune. Deci i-aţi folosit, din nou, ca monedă de schimb? Penibil!
