Nu neapărat în ordinea asta, dar acestea sunt cele două lucruri care lipsesc cu adevărat acestei țări. România are o nevoie acută de spitale civilizate și de autostrăzi. Românii au nevoie de acestea! Chiar dacă poate unii încă nu realizează pe deplin asta, cele două lucruri sunt o necesitate, pentru ca România să devină cât de cât o țară normală și cât de cât civilizată. Da, mai are nevoie de educație, de eliminarea corupției, de dispariția șpăgii – mai ales din spitale! -, dar poporul român are nevoie ca de aer de spitale – noi! – și de autostrăzi – multe! și asta înainte de orice! Înainte de pensii majorate nesustenabil, înainte de pensii speciale nesimțite, înainte de salarii mari la stat, înainte de sporuri și alte beneficii care trec prin stomac. Sunt cele două lucruri din lipsa cărora mor printre cei mai mulți oameni si de care se face vinovat statul.
E al naibii de frustrant să știi că, în 31 de ani, în România nu s-a construit niciun spital mare nou și nicio rețea de autostrăzi care să lege cele trei provincii istorice ale țării. Sau măcar să lege un capăt al țării cu celălalt.
La capitolul spitale s-au tot cârpit alea vechi, s-au băgat bani aiurea în fel de fel de aparatură rămasă nefolosită, în renovări de 2 bani, dar la prețuri de 10 ori mai mari decât ar fi fost normal, în reamenajări și mutări și reorganizări de secții, de regulă fără rezultate concrete în favoarea pacienților, dar nici a medicilor. S-au furat miliarde și miliarde de euro în sistemul medical în toți anii ăștia! Singurul spital ridicat de la zero de stat este micul spital orășenesc din Mioveni – și ăla construit din inițiativa autorității locale și cu o parte a fondurilor de la bugetul local. A costat 68 de milioane de euro – bani care, în foarte multe orașe și județe, s-au cheltuit în ăștia 31 de ani doar pe panseluțe și borduri. Cine a împiedicat vreun guvern să construiască spitale? Cine a împiedicat autoritățile locale și județene să construiască spitale? Se puteau construi și pe fonduri UE, dacă exista voință și organizare. Dacă se dorea, în ăștia 31 de ani fiecare oraș și fiecare județ putea avea spitalul propriu nou.
Scriam, după tragedia de la Piatra Neamț, că asemenea drame se pot repeta oricând în spitalele românești – pentru că nu au fost gândite, la vremea construirii lor, să susțină atâtea paturi de ATI, cu atâta aparatură, cu atâta consum de energie, cu atâția oameni înghesuiți în saloane și în secții. Sunt spitale construite la standarde de acum cel puțin jumătate de secol! și iată, la Matei Balș – spital considerat de elită (de fapt Institutul Național de Boli Infecțioase) – s-a repetat povestea. Și nici nu cred că va fi ultima asemenea tragedie. Acum, să fii PSD și să ceri demisia unui ministru al Sănătății venit în funcție de o lună, în contextul în care vreo 30 de ani – de fapt până acum o lună - managementul Institutului Matei Balș a fost în mâna unuia dintre actualii tăi parlamentari – mi se pare tupeu. Mai ales în contextul celor 8 spitale regionale inexistente, pe care le-ai promis că vor fi date în folosință în 2020. Demisia ministrului Voiculescu o poate cere oricine altcineva, dar nu PSD! Cu toate că demisia acestuia n-ar rezolva nimic din situația actuală. Dar ar trebui ca, în schimb, ministrul Vlad Voiculescu să ofere, la finalul mandatului sau, măcar cele 3 spitale regionale de care se tot discută. Evident, și un sistem de Sănătate reformat cu adevărat, bazat pe competență și pe empatie față de pacient. Nu-i va fi ușor, tocmai pentru că nu este un politician – mai degrabă va fi „mâncat”de mafia din Sănătate în câteva luni -, dar dacă după ăștia 4 ani va oferi românilor acele 3 spitale regionale, înseamnă o mare victorie – nu pentru el, ci pentru români. Și, dacă tot rămâne în funcție, este obligat să facă asta!
