La capitolul “Cultură”, Brăila merită între 2 şi 3% din bugetul municipalităţii. Chiar dacă, şi aşa unora li se pare mult! Şi nu de ieri de azi, ci de ani de zile, deoarece nu-i prima dată când scriu un editorial pe această temă. În banii aceştia, după cum declară însuşi primarul Marian Dragomir, intră tot: salarii personal, întreţinere sedii, festivaluri, organizare de evenimente, montare de spectacole etc. Cu alte cuvinte, întreaga activitate desfăşurată de Casa de Cultură a Municipiului, Teatrul “Maria Filotti” şi Teatrul de păpuşi înghite maxim 3% din întregul buget. De exemplu, nota de plată pentru Zilele Brăilei a fost de aproximativ 70.000 de euro. Foarte mult, după unii comentatori, care consideră că toată distracţia celor 6 zile a fost o ţigănie, în majoritate pentru ţigani şi puturoşi. Ce ar fi vrut aceşti oameni, mulţi, puţini, câţi or fi?! O Brăilă cenuşie permanent, în care s-auzim doar manelele asistaţilor social care vieţuiesc în Centrul Vechi? De ce spun asta? Păi, de când se organizează Festivalul Darclee aproape în fiecare an s-au găsit unii care să comenteze că se dau prea mulţi bani. Repet, doar maxim 3% din buget înghite cultura, cu tot cu festivaluri. Prea puţin, din punctul meu de vedere! Primarii vizionari din această ţară au înţeles acest lucru, şi-au asumat riscul de-a fi puşi la zid, şi-au dat lovitura. Cum era Sibiul înainte de Klaus Iohannis, care a avut curajul să aloce culturii 12% din buget şi acum scoate profit în primul rând cu magnificul eveniment vânat de turiştii din toată lumea, mă refer la Festivalul Internaţional de Teatru? Cum era Clujul înainte de Emil Boc? Ei bine, mult hulitul Boc a ridicat Clujul peste Bucureşti, din toate punctele de vedere, iar despre festivalul Untold ce să mai vorbim! Uriaş! Dar nu sunt singurii din ţara asta. Noi, aici, în sud-estul ţării, ne-am obişnuit să gândim mic, nici măcar nu vrem să încercăm să gândim la alte proporţii. De exemplu, Festivalul Internaţional de Jazz poate ridica Brăila. Poate atrage spectatori din toată ţara, şi nu numai, dar asta înseamnă bani investiţi în primul rând în artişti, în al doilea rând în publicitate pe televiziuni şi în presa centrală. Nu trebuie să inventăm noi roata! Este suficient să se apeleze la profesioniştii din domeniu, dar, sigur, implicarea acestora costă. Festivalul Internaţional George Grigoriu trebuie rebranduit. Acum este prăfuit, comunistoid, dar ar putea creşte dacă nişte minţi luminate s-ar pune la treabă.
Zilele trecute am văzut la televizor nişte statistici din care rezulta că industria organizatorilor de spectacole – muzică, teatru etc – este pe plus bine de tot în ultimii ani. Concluzia: oamenii vor să se distreze. Românul, unul dintre cei mai depresivi şi anxioşi cetăţeni europeni, după alte statistici, începe să înţeleagă că şi mintea şi sufletul au nevoie de hrană. Nu ajunge doar să bagi la maţ ca să fii fericit. Ca să fii creativ, ca să ai puterea să fii optimist când soarta poate-ţi este potrivnică, ai nevoie de hrană spirituală. O carte bună, o muzică bună, un film, o piesă de teatru cu un erou care-a depăşit situaţii limită, te pot face să te simţi mai bine.
Nu! Noi, aici, la Brăila, trebuie să punem egal între cultură, gropi, câini vagabonzi, spitale, taxe la stat, locuri de muncă - care, apropo, sunt destule dar nu sunt doritori…Sper să apuc vremurile în care Festivalul “Zile şi Nopţi de Teatru la Brăila” să dureze trei săptămâni, nu doar una. Sper să apuc vremurile în care în acest oraş se vor umple străzile, terasele, hotelurile cu turişti veniţi pentru a participa la un festival de muzică adevărat, cu artişti din ţară, dar şi din străinătate, cu bilete plătite, nu “moacă” aşa cum se “poartă” în fiefurile PSD. Sper!
