“Dumnezeu mi-a dăruit la linia de sosire ceva preţios: curaj şi multă încredere în mine” - ultramaratonistul Laurenţiu Cobzaru, câştigătorul titlului “Omul Anului”, conferit de Armata României – Statul Major al Forţelor Terestre
Pentru cine nu ştie încă, Special Friends este un club sportiv din Brăila. Unul aparte însă, pentru că, mai mult decât orice altceva, Special Friends este un loc în care performanţa nu are limite. Un loc în care zi de zi se demonstrează că orice obstacol poate fi depăşit atunci când există voinţă, muncă în echipă şi credinţă în propriile puteri.
Evident, fiind un club sportiv, vorbim de competiţii, de obiective, dar şi de medalii. 80 câştigate doar în 2019. Multe, puţine, nu pot să apreciez. Sigur însă sunt nişte medalii speciale, pentru că fiecare dintre ele a fost obţină cu un efort uriaş, pe care mulţi dintre noi nici măcar nu ni-l închipuim. N-avem cum, căci campionii de la Special Friends sunt luptători în cel mai pur sens al cuvântului, oameni care au renăscut şi se împlinesc prin sport.
Nu despre performanţele lor am să vorbesc însă astăzi, colegii mei de la Departamentul Sport le-au promovat în permanenţă. Astăzi am să vorbesc despre prietenii lor speciali, cei doi eroi care şi-au făcut un scop în viaţă din a-i ajuta pe copiii şi adulţii aflaţi în suferinţă. Exact, mă refer la cei doi militari, Laurenţiu Cobzaru (MApN, Centrul Secundar de Instruire pentru Luptă “Smârdan”, Poliţia Militară) şi Costel Mazâlu (ISU Brăila). Pe 23 ianuarie 2020, fix la ora 00:00, ei au plecat din faţa Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă „Dunărea‟ Brăila spre Focşani, pentru a ajunge în faţa Primăriei pe 24 ianuarie, în Ziua Micii Uniri. Un ultramaraton dedicat persoanelor cu dizabilităţi, cu un mesaj puternic, “uniţi putem învinge”.
Nu e prima dată când cei doi aleargă pentru o cauză nobilă, nu e prima dată când, în felul lor ultra-special, cei doi ultramaratonişti au legat între ele poveşti şi oraşe, 100, 200, chiar 300 km, străbătuţi pe zi sau pe noapte, pe caniculă sau zăpadă, nefiind pentru ei decât o “scenă”, cu cât mai lungă, cu atât mai generoasă. O scenă pe care fac ce ştiu ei mai bine, aleargă, numai pentru ca oamenii cu care se intersectează pe traseu, şoferi sau pietoni, să le afle mesajul. Acelaşi de fiecare dată: “Fii tu un erou!”. Un erou pentru copiii prea timpuriu încercaţi de soartă, pentru camarazii de arme, pentru mamele aflate în suferinţă sau pentru părinţii sleiţi de puteri în lupta cu boala. La Brăila, cel puţin, n-a fost campanie umanitară în care să ne implicăm, iar Laurenţiu şi Costel să nu ni se alăture. Şi, probabil, colegii noştri din Galaţi, Vrancea ori Constanţa pot spune acelaşi lucru. Pentru că Laurenţiu şi Costel sunt cei doi eroi care trec întotdeauna graniţele în pas de maraton, pentru a duce dincolo de ele mesaje şi poveşti, în încercarea de a mobiliza oameni care cred ca şi ei că: „Ce faci pentru tine dispare odată cu tine, ce faci pentru ceilalţi rămâne pentru eternitate!”.
