Brăila a dat de-a lungul timpului personalităţi care şi-au impus numele în conştiinţa naţională. Ana Aslan, Mihail Sebastian, Panait Istrati, Nae Ionescu sunt doar câteva dintre acestea. Fie că au fost savanți sau oameni de litere, toți aceștia au ajuns aproape de perfecțiune în domeniile lor de activitate. Cunoscuți mai mult pe plan local și mai puțin la nivelul întregii ţări, soţii Ana şi Nedelcu Chercea pot fi consideraţi la fel de bine nume-simbol ale Brăilei. Cei doi au îmbogăţit sensul cuvântului „generozitate” cu un slogan nepieritor: „Nimic pentru noi, totul pentru patrie!”.
Nedelcu Chercea s-a născut în 1857, în Vatra Veche, o comună suburbană a Brăilei, devenită între timp cartier al oraşului care poartă numele celebrului filantrop. În 1883, avea să se căsătorească cu Ana, femeia care i-a fost alături toată viaţa şi care l-a sprijinit şi încurajat în numeroasele acte de caritate făcute de-a lungul timpului.
Despre Nedelcu Chercea se ştie ca a fost un insustriaş iscusit, fabricant de „lanţuri, cuie şi caiele” și deținător al uzinelor care pe vremea regimului comunist aveau să fie naționalizate și denumite ”Laminorul”. Afacerea de succes i-a adus o mare avere, însă, atunci când a început să facă lungul şir de donaţii către comunitatea locală, s-a lansat zvonul că ar fi descoperit o comoară în hrubele subterane ale Brăilei, rămasă de pe vremea ocupaţiei turceşti. Zvon sau realitate, cert este că familia Chercea a cheltuit milioane de lei aur, sume colosale pentru începutul de secol XX, respectând cu consecvenţă sloganul „Nimic pentru noi, totul pentru patrie!”, slogan care poate fi văzut și în prezent pe multe dintre ctitoriile lor.
În perioada 1919 – 1936, au construit, pe propria cheltuială, o biserică cu hramul „Sf. Mare Mucenic Mina”, o şcoală de fete şi băieţi (Școala 13, care astăzi poartă numele marilor filantropi), un dispensar, un sediu de primărie, care în prezent găzduieşte un cămin cultural, precum şi un monument de marmură şi bronz închinat eroilor căzuţi în Primul Război Mondial. Toate acestea în comuna Vatra Veche, actualul cartier Chercea.
Fiind situată lângă linia de cale ferată care în acea vreme înconjura oraşul Brăila, biserica a fost zidită ca să facă faţă fără probleme trepidaţiilor. Fundaţia are peste cinci metri adâncime, fiind făcută din beton armat, iar zidurile sunt groase şi trainice, din cărămidă. Construcţia are în prezent statut de monument istoric, iar în ultima perioadă a trecut printr-un amplu proces de reabilitare care a vizat atât acoperișul - țiglele vechi fiind înlocuite cu altele noi, fără a fi schimbat însă modelul original -, cât și zidurile exterioare, ce au beneficiat de reparații ale tencuielii și o văruire integrală.
În 1922, familia Chercea a ridicat, din cărămidă trainică, clopotniţa bisericii „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil" din centrul Brăilei, actuala Piață Traian. Aceasta a luat locul vechii clopotniţe din lemn, care arsese în câteva rânduri şi fusese reconstruită.
Cei doi soţi aveau prieteni în mai toate etniile urbei. Aşa se face că, în 1924, au donat Comunităţii Israelite din Brăila un corp de clădiri pe strada Regală, ce a funcționat ca dispensar. De altfel, Chercea a construit mai multe case monumentale în zona centrală a Brăilei, care şi astăzi îi poartă numele pe frontispiciu.
Nedelcu Chercea a mai ctitorit şi biserica Mănăstirii Vladimireşti din judeţul Galaţi, înfiinţată de Maica Veronica, lăcaş sfânt în care a fost inițial înmormântat.
Încă din timpul vieţii, cei doi soţi au lăsat acte de donaţie pentru cele mai multe din edificiile zidite de ei. Şcoala, biserica, dispensarul, sediul de primărie au revenit comunei din suburbia Brăilei, iar cloponiţa din centru i-a fost oferită comunităţii orășenești. Pe lângă acestea, filantropii le-au oferit numeroase locuri de casă unor familii sărace, care astfel au avut unde să îşi ridice o locuinţă.
În ciuda acestor acte de binefacere puse în slujba patriei, regimul comunist a făcut tot posibilul să scoată din conştiinţa publică numele lui Chercea, care era perceput ca un burghez, deci duşman al poporului muncitor. Astfel, busturile din bronz ale lui Nedelcu şi Ana Chercea, care străjuiau clădirea şcolii construite de aceştia, au fost demontate şi trimise la topit. De asemenea, portretele acestora, pictate pe pereţii holului şcolii, au fost acoperite cu un strat gros de var. Totodată, comuna Nedelcu Chercea a fost transformată într-un cartier de la periferia Brăilei ce a primit numele „1 Mai”, ce rezona cu cea mai importantă sărbătoare muncitorească.
După Revoluţia din 1989, numele celor doi filantropi a fost reabilitat. Cartierul şi-a recăpătat denumirea Chercea, iar pe soclurile goale din faţa şcolii au fost reaşezate busturile în bronz ale ctitorilor. Și portretele de pe pereții interiori au fost scoase de sub straturile de var cu care fuseseră astupate de comuniști, iar acum pot fi văzute de toți cei care trec pragul instituției de învățământ.
Ana și Nedelcu Chercea își dorm somnul de veci într-o criptă de la subsolul bisericii ”Sf. Mina”. Inițial, ei fuseseră înmormântați într-o altă ctitorie a lor, biserica Mănăstirii Vladimirești din județul Galați. Acolo nu și-au găsit, însă, pacea eternă, tot din cauza autorităților comuniste care în anii '50 au desființat acea mănăstire. Prin grija preotului Ioan Frățilă, rămășițele pământești ale soților Chercea au fost deshumate și mutate în cripta bisericii din cartierul de la marginea Brăilei pentru care filantropii au făcut atât de mult bine!
