Am cunoscut-o, lecturând conţinutul tulburător al scrisorii de adio pe care a lăsat-o în urmă. Un om singur, provenit dintr-o familie pe cât de onorabilă şi demnă, pe atât de greu încercată de vremurile trecute. Din păcate, d-ra profesoară - căci nu s-a căsătorit niciodată - a avut de înfruntat şi nedreptăţile vremurilor actuale. Şi probabil de aceea a suferit un dezechilibru psihic ce i-a netezit calea spre gestul fatal. Nu este însă de condamnat! Pentru Diana Popovici a nu mai fi la catedră, alături de elevii săi, a avut o semnificaţie extrem de dureroasă. Şcoala a fost ca şi casa ei, propriii elevi au fost ca şi copiii ei. Ce poate fi mai tragic decât să-ţi pierzi simultan copiii, casa, familia? A cedat şi... s-a dus! Şi odată cu ea s-a dus un dascăl care-şi iubea profesia, care-şi iubea elevii, nu-şi bătea joc de ei, era dreaptă, dar totodată muncea alături de ei pentru rezultate cât mai bune. Ei bine, finalul acestui an şcolar avea să fie şi finalul carierei acestui profesor cum nu mai sunt mulţi, din păcate, în sistemul nostru de învăţământ. De ce? Noua Lege a învăţământului nu le mai permite pensionarilor continuarea activităţii la catedră. "Cât despre faptul că mai erau şi alţi profesori pensionari cărora li s-au respins cererile de continuitate, da, la Murgoci, aşa e. Dar la Bălcescu, cererea d-nei Eşanu, tot de franceză, a fost aprobată pentru al treilea an consecutiv, deşi în noua Lege a învăţământului scrie clar că niciun pensionar nu mai are acest drept. Lucru care a demoralizat-o foarte tare pe d-ra Popovici, şi anume că legea nu e aceeaşi pentru toţi. S-a simţit folosită şi aruncată la gunoi, ea, care şi-a dedicat viaţa şcolii şi limbii franceze. Şefii Inspectoratului Şcolar Brăila pot fi consideraţi, în parte, autori morali ai acestei tragedii", este afirmaţia făcută pe site-ul www.obiectivbr.ro de una dintre persoanele care au simţit nevoia ca prin intermediul unui comentariu să-i aducă un ultim omagiu celei care a fost prof. Diana Popovici. Mărturisesc că această afirmaţie va fi verificată de redactorii "Obiectiv" şi dacă se adevereşte, atunci, da, şefii Inspectoratului Şcolar pot fi numiţi responsabili pentru depresia accentuată a d-rei Popovici. Cu atât mai mult cu cât este atât de evidentă nedreptatea, profesoara favorizată fiind tot de franceză, dar la Bălcescu, acolo unde soţia inspectorului general este director. În acest context, nu o dată, competiţia dintre "Bălcescu" şi "Murgoci" a îmbrăcat nişte forme abjecte, cu pile la examinări, meditaţii cu profesorii dintr-o parte sau din alta pentru un loc la unul dintre vestitele colegii, la mijloc aflându-se copiii, deseori umiliţi şi batjocoriţi de nişte inşi aflaţi la catedră, cărora nu le mai ajungi cu prăjina la nas. Dar chiar aşa, să razi un dascăl de la "Murgoci", în favoarea unuia de la "Bălcescu", parcă-i prea de tot. Este insuportabil, de-a dreptul! Chiar şi pentru un om care nu suferă de depresie.
