De la începutul lunii octombrie 2020, ziarul "Obiectiv - Vocea Brăilei" a inițiat o nouă rubrică, "Vorbe din Duh", menită să ne facă pentru o clipă să ne oprim! Să ne oprim, să ne liniștim și să reflectăm la ce este Viața, ce este Adevărul, care este Calea. Am început astfel o Călătorie spre altceva, spre ceva frumos într-o lume pe care noi am urâțit-o! Vom fi însoțiți de prof. Daniel Voinea, un dascăl, un mentor, un om minunat pentru cei care îl cunosc. Daniel Voinea a absolvit Teologia la Sibiu, dar și Facultatea de Filozofie la Iași și predă științe socio-umane la Liceul de Artă Hariclea Darclee.
Pentru că nimic din lumea pe care o vezi nu are ceva permanent, nu Dumnezeu este autorul acestei lumi, lipsite, în fapt, de adevărata viață. Ceea ce creează Dumnezeu este veșnic, precum El este. Iar adevărata viață nu este trecătoare.
Ce este veșnic din ceea ce crezi că vezi?
În schimb, ceea ce-ți pare că vezi este ceea ce vrei să-ți imaginezi - chiar dacă, aparent, nu o recunoști. Dar semne că tot ce vezi sunt propriile tale credințe ți s-au presărat cu prisosință în cale și ai remarcat deplina lor nesiguranță.
Vezi, de exemplu, nedreptatea, pentru că vrei să o vezi acolo unde nu există. Și lipsa iubirii, acolo unde nu lipsește. Trăiești în ceea ce alegi să trăiești. Nu e nimeni altul autorul iluziilor și timpului lor.
Sfârșitul iluziilor se face prin dorința sinceră de a vedea adevărat. Și aici, nu ochiul îți va fi de ajutor.
Ochiul nu poate vedea adevărul, dacă sufletul nu și-l dorește.
În schimb, ochiul poate confirma iluziile pe care și le dorește, pentru a sta departe de un Dumnezeu pe care Îl vede crud și neîndurător, în urma celei mai vechi dintre iluzii.
Prin urmare, iartă această lume pentru ceea ce ea pare că-ți oferă, dar îți ia mereu înapoi, și îndreaptă-ți mintea spre Cel Care ți-a dat, de la început, totul, și așteaptă, cu răbdare și iubire infinită, să te trezești, pentru a-ți recunoaște locul în Cer, ca Fiu al unui Tată care nu te-a lipsit niciodată de Iubirea Lui desăvărșită.
„Vai lumii, din pricina smintelilor! Că smintelile trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala.
Iar dacă mâna ta sau piciorul tău te smintește, taie-l și aruncă-l de la tine, că este bine pentru tine să intri în viață ciung sau șchiop, decât, având amândouă mâinile sau amândouă picioarele, să fii aruncat în focul cel veșnic.
Și dacă ochiul tău te smintește, scoate-l și aruncă-l de la tine, că mai bine este pentru tine să intri în viață cu un singur ochi, decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în gheena focului.
Vedeți să nu disprețuiți pe vreunul din aceștia mici, că zic vouă: Că îngerii lor, în ceruri, pururea văd fața Tatălui Meu, Care este în ceruri.
Căci Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască pe cel pierdut.”
(Sfânta Evanghelie după Matei, Capitolul 18, 7-11)
