Ploile consistente din primăvară şi de la începutul verii au adus belşugul de legume pe care îl vedem acum în pieţele brăilene. Recoltele de grâu, orz şi rapiţă au fost peste media ultimilor ani, iar producţiile de floarea soarelui şi porumb se anunţă spectaculoase. Per total, datorită precipitaţiilor căzute la timp şi în cantitate suficientă, se poate spune că încheiem un an agricol cum nu am mai avut de mult timp. Din păcate, pe cât de bine se termină campania agricolă precedentă, pe atât de prost începe cea nouă. Din iunie, ploile s-au oprit şi, încetul cu încetul, uscăciunea s-a întins ca o plagă pe terenurile agricole brăilene. Acum, când e vremea arăturilor de toamnă pentru semănarea grâului, mulţi agricultori se plâng că nu pot băga plugul în brazdă pentru că pământul e tare ca betonul. Rapiţa, semănată deja pe câteva zeci de mii de hectare, nu poate să germineze în solul cremene de uscat. Salvarea ar putea veni de la cele trei mari cursuri de apă ce trec prin judeţul nostru: Dunărea, Siretul şi Buzăul. Chiar dacă au debite mult sub normalul perioadei, acestea mai pot încă să alimenteze fără probleme sistemul de irigaţii. Problema e, însă, că livrarea apei este mult prea scumpă pentru marea majoritate a fermierilor şi arendaşilor brăileni. Cât despre ţăranii care încă nu şi-au dat pământul în arendă, aceştia n-au nici cea mai mică şansă să acopere costul udărilor artificiale. Toată lumea - fermieri, arendaşi, ţărani - stă cu ochii pe cer şi se roagă să vină o ploaie mare, ploaie de la Dumnezeu, fără de care culturile de grâu, rapiţă, grâu, orz, orzoaică sau secară se vor compromite, iar la anul câmpurile vor mirosi a sărăcie.
Plugurile s-au predat în faţa secetei
În judeţ, rar mai vezi pe câmp tractoare ieşite la arat. Agricultorii nu se încumetă să le bage în brazdă, fiindcă plugurile nu fac faţă, la cât de uscat e pământul. "S-a făcut sondaj şi s-a găsit solul tare până la 40 de centimetri adâncime. Dacă bagi plugul, «gâfâie» motorul de tare ce-i pământul şi consumi o groază de motorină. Aşteptăm să plouă, că dacă nu plouă o să fie rău, nu se mai face grâu la anul", ne-a spus un angajat al unei amenajări agricole din zona Măxineniului. Acesta fusese pus de patron să păzească tractoarele staţionate în curtea fermei, ce aveau plugurile ridicate în sus de parcă s-ar fi predat în faţa secetei prelungite. Nici în zona agricolă a comunei Tudor Vladimirescu, recunoscută pentru solul de calitate, fermierii nu se încumetă să intre la arat. "Am încercat să arăm, dar a trebuit să ne oprim, fiindcă pământul e foarte tare, iar consumul de motorină este prea mare. Ar trebui să irigăm, pentru a aduce aport de umiditate în sol, însă nu ne permitem din cauza preţurilor prea mari. Trebuie neapărat o ploaie serioasă, de 40 - 50 litri pe metru pătrat, pentru ca situaţia să revină la normal. Dacă nu plouă până în noiembrie, grâul e compromis. Rapiţa este compromisă deja. Noi am semănat rapiţă pe 35 de hectare şi a răsărit foarte rar, fiindcă seminţele nu pot germina în asfel de condiţii de secetă", ne-a declarat Maria Petrosu, administratorul unei ferme-etalon din judeţul nostru.
Specialiştii Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Brăila sunt îngrijoraţi de situaţia din teren. "La ora actuală, semănatul culturilor de păioase este foarte greoi, chiar imposibil", ne-a declarat directorul acestei instituţii, Traian Cişmaş. Acesta ne-a informat că, până la ora actuală, s-a semănat doar rapiţa, pe 22.610 hectare, însă această cultură suferă foarte tare, din cauza lipsei de apă. "La rapiţă, sămânţa stă în pământ ca în sac. N-a pornit germinaţia şi asta nu e bine, fiindcă întârzierea de dezvoltare va face ca planta să intre nepregătită în iarnă. Dacă nu plouă în următoarea perioadă, rapiţa va fi compromisă, şi nici grâul sau orzul nu vor sta mai bine", ne-a spus directorul Cişmaş. Acesta ne-a informat că, la nivelul judeţului Brăila, sunt planificate pentru semănat 13.558 ha cu orz, 3.720 ha orzoaică de toamnă şi 69.876 ha cu grâu. În total, sunt 87.154 ha, din care au fost arate, până în prezent, 51.780 ha. Pe acestea s-au făcut discuiri, aducându-se patul germinativ în stadiul final al pregătirii pentru semănat, pe doar 9.498 ha. Ca şi arăturile, discuitul se face cu dificultate şi consum foarte mare de combustibil, din cauza faptului că plugul dislocă pământul în bolovani mari şi tari ca piatra.
Tractoarele sunt trase pe dreapta, fiindcă nu pot face faţă pământului care e tare ca betonul
Apa, mult prea scumpă
Situaţia actuală n-ar mai fi atât de dificilă dacă agricultorii brăileni ar fi putut să irige la scară largă. Din păcate, deşi e nevoie de apă pe circa 100.000 ha, udări se fac pe doar 10.000 ha, dintre care 7.000 ha cultivate cu rapiţă, 2.000 ha cu legume şi 1.000 ha cu alte culturi. Mai există o solicitare, pentru irigarea a 13.500 ha din Insula Mare a Brăilei, făcută de arendaşul terenului agricol din incinta îndiguită, "TCE 3 Brazi" SRL, o firmă suficient de puternică pentru a-şi permite luxul udării unei suprafeţe atât de mari.
Conducerea filialei brăilene a Administraţiei Naţionale a Îmbunătăţirilor Funciare (ANIF) spune că, în prezent, în ciuda debitelor mici ale Dunării, Siretului şi Buzăului, poate onora toate comenzile de apă. Solicitările nu prea vin, însă, din partea agricultorilor brăileni, din cauza tarifelor prea mari, explică Alfredo Pascuale, directorul ANIF Brăila. Acesta ne-a explicat că preţurile la mia de metri cubi de apă livrată în sistem se stabileşte în funcţie de distanţa dintre beneficiar şi sursa de apă. Sunt patru trepte de pompare, iar preţul creşte gradual, de la treapta I spre treapta a IV-a. În prezent, agricultorii ale căror terenuri se află pe treapta I plătesc în jur de 60 lei/1.000 mc de apă, în timp ce pentru treapta a III-a preţul urcă până la 300 lei/1000 mc. De la treapta a III-a în sus se poate ajunge, însă, chiar şi la 800-1.000 lei per mia de metri cubi de apă. Pascuale spune că aceste tarife sunt determinate, în proporţie de 85%, de costul energiei electrice, care nu mai este subvenţionată de stat, aşa cum se întâmpla în urmă cu câţiva ani. Subvenţia a fost interzisă printr-o directivă a Uniunii Europene, care consideră irigaţiile o activitate comercială ce nu trebuie sprijinită de stat.
"Irigaţiile ar trebui să fie o prioritate naţională, însă, din păcate, nu se întâmplă acest lucru. Dacă nu se permite subvenţionarea, trebuie găsită o altă formulă pentru a veni în sprijinul agricultorilor. O soluţie ar fi ieftinirea energiei folosite pentru irigaţii. Şi nu doar cu energia sunt probleme, întreg sistemul are nevoie de investiţii masive. La ora actuală, starea canalelor provoacă pierderi foarte mari, care în final se regăsesc în facturile plătite de agricultori. Pentru a putea fi rezolvate aceste probleme, societatea ANIF ar trebui să intre la categoria de «interes public general», nu de «interes public» cum este definită acum. La o întâlnire recentă pe care agricultorii au avut-o cu parlamentarii brăileni, li s-a cerut acestora să facă tot posibilul pentru a reglementa situaţia sistemelor de irigaţii, aşa încât apa să nu mai fie un lux pentru agricultori în perioadele de secetă cum este cea pe care o traversăm acum", ne-a declarat directorul Direcţiei Agricole Brăila, Traian Cişmaş.
Vin mai puţin, dar mai bun
Lipsa ploilor a afectat şi producţia de struguri. Ţăranii brăileni spun că, anul acesta, vinul va fi mai puţin, dar cu concentraţie mai mare de zahăr, deci mai tare. Pe Ion Bănică, din comuna Movila Miresii, l-am găsit, zilele trecute, lângă cele câteva rânduri de vie ale sale, dând strugurii prin ciur, ca să cadă boabele de pe ciorchine. Omul era mulţumit şi nu prea de producţie. Ar fi vrut să fie strugurii mai zemoşi, să facă vin mai mult. "Ce să-i faci, dacă n-a plouat toată vara şi au fost călduri mari. S-au uscat boabele şi iese vin puţin. Ni le-au mai ciugulit şi graurii... O să avem producţie mică, dar bine, măcar, că o să fie vinul tare", ne-a spus nea Ion.
Vitele pasc iarbă uscată
Nu doar culturile vegetale au de suferit din cauza secetei. Pe islazuri, vitele ţăranilor nu prea reuşesc să se sature cu iarba pârjolită de soare. "Le duc pe malul Buzăului, că mai mănâncă din tufişurile de cătină, când le udă roua. Iarba e uscată, nu pot s-o mănânce. E greu, că nu mai plouă, s-a supărat Dumnezeu pe noi", ne-a spus văcarul Gheorghe Stoian, care are în grijă 20 de vite ale sătenilor din Latinu, comuna Măxineni. Şi ciobanul Stănel Neagu, din satul Ariciu, comuna Salcia Tudor, se plânge că cele 600 de oi din turma pe care o păzeşte suferă de foame. "S-a uscat iarba, e nenorocire. Nici apă nu mai aveau de băut, noroc că, de câteva zile, s-a mai băgat apă în canalele de irigaţii. Pe câmp găseam ochiuri cu apă sărată, şi de acolo beau, săracele", ne-a explicat Stănel Neagu.
