De la o vreme, ne dezrădăcinăm. Se sting valorile, ne mor modelele de viaţă, ne înstrăinăm de tradiţii şi ne îndepărtăm din ce în ce mai mult de noi. Recent, a trecut la eternitate istoricul, diplomatul, filozoful, jurnalistul şi romancierul Neagu Djuvara. Ce-i drept, viaţa sa a atins101 ani, peste un secol de adevărată istorie, pot spune mulţi dintre noi. Dar, dispariţa uneia dintre cele mai îndrăgite personalităţi culturale ale României, lumânare vie rămasă de la cei care au fost „boierii mari” în Ţara Românească şi care a ars cu putere până în ultima clipă de viaţă, lasă un loc gol în rândul marilor valori şi al marilor patrioţi, al românilor adevăraţi.
Nu l-am cunoscut pe Neagu Djuvara, dar l-am iubit şi l-am admirat pentru spiritul său tânăr, pentru eleganţa şi pentru erudiţia sa. Mi-aş fi dorit ca un astfel de om să poarte încă mulţi ani flacăra românismului şi să ne împrumute din stilul său aristocratic, din erudismul, din simplitatea şi din naturaleţea sa.
Mai ales acum, când ne confruntăm cu mitocănia unor politicieni care joacă alba-neagra cu destinele noastre şi cu legile ţării, când PSD-ul şi Liviu Dragnea răstoarnă, într-un timp record, guvern după guvern, pentru a putea înscăuna în fruntea ţării prostia şi ignoranţa, incompetenţa şi mediocritatea.
În timp ce noi încercăm să ne batem cu morile de vânt, Dragnea zâmbeşte mitocăneşte şi îşi continuă planul diabolic de guvernare, calcă în picioare tot ce nu i se supune şi sfidează legile ţării. Acum, când pesedeii se pliază şi se repliază după ordinul tătucului Dragnea, care îşi doreşte un guvern după chipul şi asemănarea sa şi calcă în picioare Justiţia, iar opoziţia doarme în continuare somnul de frumuseţe, am fi avut nevoie de un spirit viu şi de un iubitor de ţară cum a fos Neagu Djuvara...
Dar noi nu mai avem modele. Modelele noastre se pierd printre noi şi printre vremurile pe care le traversăm sau trec în alte dimensiuni.
Iubirea de ţară a devenit un slogan deşănţat, iar patriotismul, o vorbă în vânt. De la o zi la alta, am senzaţia că forţe oculte se întorc împotriva noastră ca un blestem şi toate ieşirile din acest haos pesedist se blochează.
În orice ţară normală, poporul se mai dezmeticeşte din când în când şi apucă taurul de coarne; dar noi, noi nu ne mai revenim. Viitorul nostru şi al copiilor noştri este din ce în ce mai sumbru. Suntem blocaţi ca într-o cursă de şoareci şi ne învârtim până când ameţim şi apoi cădem obosiţi de atâta zbatere în zadar. Nu mai avem nicio strategie de a ne salva şi nici nu mai credem în salvarea acestui popor deznădăjduit. Nu mai vedem linia de orizont şi nici pădurea, din cauza copacilor.
Spuneam că ne pierdem valorile. Cu Neagu Djuvara s-a mai stins un crâmpei de istorie, s-a mai stins un adevărat român. Pentru tot ce a făcut pentru acest popor şi pentru istoria acestui neam, recunoştinţă veşnică!
Pentru noi, cei care nu suntem în stare să ne scriem cu cinste istoria, niciun cuvânt de milă nu merităm!
