Domnule primar, nu ştiu cum Dumnezeu să fac. Înţeleg că pe dumneavoastră situaţia asta nu prea vă deranjează, fiindcă v-am tot urmărit declaraţiile şi nu aţi spus niciodată nimic pe acest subiect. Să vă explic: îmi imaginez că vine fata dumneavoastră împreună cu logodnicul ei: "Bună ziua tată, săru'mâna mamă", voie bună, veselie. Apoi, pe înserat - pe semne că nu aţi observat asta până acum - vine aşa, un miros de... nu ştiu cum să zic. Miroase aiurea. Pute. Duhneşte, domnule primar. Logodnicul, un tânăr extraordinar, dintr-o ţară europeană, strâmbă un pic din nas. Probabil că în prima seară nu zice nimic. Dar, la un moment dat, după ceva vreme, îmi închipui că nu se mai poate abţine şi, politicos, vă şopteşte: "What the fuck? Smells like sheet! Why?". Eeei... şi-atunci să vă văd, dom' primar! Ce-i spuneţi viitorului ginere? Şi cum îi explicaţi faptul că dumneavoastră, deşi sunteţi primarul oraşului de vreo doi ani, iar oamenii pe care îi reprezentaţi s-au săturat până peste cap de mirosul de rahat de porc, nu aţi făcut nimic să scăpaţi Brăila de duhoarea asta?
Domnule primar Aurel Simionescu, dragă Simi, măi omule! Poate că la voi, acolo sus, nu pute. Sau poate că voi sunteţi obişnuiţi cu mirosul ăsta, de la haznaua în care s-a transformat scena politică. Nu ştiu sigur dacă dumneavoastră realizaţi faptul că sunteţi la conducerea unei localităţi care miroase a rahat şi că parfumul ăsta devine încet-încet "brandul" oraşului, însă ar fi cazul să vă treziţi, să-l luaţi pe prietenul dumneavoastră Stancu de-o parte şi să căutaţi o soluţie.
O să mă opresc aici, domnule primar. Nu vreau să vă răpesc timpul. Nu mai am nevoie de sfatul dumneavoastră, o să vă urmez exemplul. M-am gândit, aşadar, să-mi iau prietenii veniţi din străinătate şi să plec cu ei la Rădăuţi. În oraşul condus de dumneavoastră, domnule primar, nu poţi să inviţi pe nimeni fără să te faci de rahat.
