Totul a pornit de la o sesizare primită pe adresa redacţiei, prin care un cititor ne aducea la cunoştinţă un aspect deranjant pentru brăilenii dornici de mişcare şi aer curat. Mai precis, în scrisoarea cu pricina, cititorul ne povestea cât de incomod şi, uneori, chiar primejdios este să alergi prin Parcul Monument, din cauza zecilor de maşini parcate pe aleile care duc spre Stadionul Municipal, dar şi a şoferilor care consideră că îşi pot regla excesul de adrenalină taman în sigurul parc al municipiului. Acum, sincer, doar dacă n-ai mai trecut de vreo zece ani prin zonă nu înţelegi supărarea petiţionarului şi nu conştientizezi pericolul pe care îl reprezintă liberul acces al autovehiculeleor într-o incintă destinată recreerii, dar şi absurdul situaţiei – păi, ori e parc, ori e autostradă cu parcare de-a stânga şi de-a dreapta.
Dar … ce înseamnă absurd pentru Brăila, oraşul tuturor posibilităţilor!? Cel mai probabil, să ai pretenţia să te poţi plimba nestigherit, să alergi, să te dai cu bicicleta, să-ţi laşi copilul să zburde liber într-un loc oficial numit parc. Oficial, căci în realitate este o zonă în care coabitează în devălmăşie, oameni, maşini şi câini. Cu o alee principală supraaglomerată (seara şi în week-end n-ai loc să arunci un ac) tocmai pentru că cele secundare sunt sufocate, fie de gunoaie, fie de maşini, fie nesigure din cauza câinilor fără stăpâni. Singura fărâmă care aduce a oază este zona cuprinsă între linia de tramvai şi şosea, dar, în lipsa băncilor, este folosită mai mult ca loc de trecere. Dar cine să vadă toate acestea!
Primarul? Acesta a declarat că nu poate limita accesul auto pentru că trebuie să ajungă suporterii cu maşina până-n buza stadionului. Zău, domnule primar!, zici că-s pe puţin câte 5-6 meciuri pe zi. E aşa greu să permiteţi accesul auto 2,3,4 ore cât ţine un meci şi apoi, jos bariera! Mai ales că, peste vară, în plină vacanţă, dacă sunt două, trei partide pe lună, poate nici alea!
Poliţia locală? Ha, ce glumă bună! Păi dacă într-o sâmbătă seară ar sancţiona toate parcările neregulamentare, şi-ar face categoric planul la amenzi pe un an întreg, iar dacă ar insista în respectarea legii, în două trei weekenduri ar rezolva definitiv problema. Dar, vorba aia, dacă-i în parc, cum să stresezi cetăţeanul!
În concluzie, soluţii legale, corecte, eficiente ar fi… voinţă să existe!
De fapt, problema e clară (se vede limpede şi din comentariile cititorilor la articolul prin care am făcut publică sesizarea), pentru starea generală de nemulţumire legată de Parcul Monument au concurat o serie de factori... practic aceiaşi factori care ne creează un disconfort permanent, în general, în tot oraşul Brăila – nerespectarea legilor şi a regulilor şi lipsa bunului simţ. Acesta este şi motivul, cred eu, pentru care incredibil de mulţi cititori au luat drept bun “avertismentul” din Scormonitorul: “Brăilenii nu vor mai avea voie să alerge prin Parcul Monument”, de altfel un pamflet prin care am vrut să atragem încă o dată atenţia asupra unei situaţii aberante, tratată cu nejustificat de multă toleranţă de autorităţi.
Din păcate însă, nu toţi cititorii au înţeles mesajul şi menirea acestui text. Unii nici măcar nu au realizat că e un pamflet... fie din superficialitate ori grabă, fie dintr-o totală neîncredere în instituţiile locale, pe care, luând în calcul experienţele din trecut, le cred capabile de orice. Adevărul e că, într-un oraş în care n-ai un loc amenajat pentru un grătar de 1 Mai, o plajă civilizată, un loc sigur pe unde să te plimbi, să faci o tură cu bicicleta sau cu rolele, unde faleza stă să se prăbuşească, unde Centrul Vechi e acaparat de oameni fără căpătâi, iar o banală bere vine la pachet cu un fundal de ţipete, înjurături, mingi în cap şi câini care o iau razna la fiecare intrus (un câine străin, un biciclist, un copil care fuge sau plânge), un oraş care lasă în paragină zece ani o ditamai staţiunea, pe care apoi o pierde aiurea, parcă ar fi fost jucată la barbut, într-un oraş în care se circulă pe şosele ca pe maidan, a se interzice alergatul printr-un parc, în favoarea maşinilor, chiar pare ceva plauzibil.
