Schizofrenia PNL-ului

Ceea ce, invariabil, consideram a fi un joc politic dus la extrem a devenit, sub bagheta drogată a lui Crin, expresia desăvârşită a unei psihopatii galopante. Boala înaintează cu repeziciune şi face ravagii în rândurile liberalilor, conturând, cu un galben pregnant, liniile de forţă ale unui ospiciu glorios, care stupefiază la o primă vedere şi inspiră teamă la o privire mai atentă. Când tocmai credeai că bestiarul politicii româneşti şi-a epuizat resursele, că prestaţiile actoriceşti ale politicienilor au intrat într-un ritm repetitiv, de disc zgâriat, că grotescul şi abjecţia au atins maximul de formă, apare, consternant, Crin Antonescu şi ne dă de înţeles că lucrurile pot merge până dincolo de ceea ce, convenţional, consideram a fi sănătatea mintală, până la nebunie. Dacă profilul politicianului român părea a fi determinat, elementar, de capacitatea lui de hoţie şi lăcomie, ambele montate în rigoarea cinismului şi dispreţului, Crin Antonescu ne aduce la cunoştinţă că povestea merge mai departe, că, într-un mod "altfel", există politicieni care mizează pe ruperea totală a acţiunii politice de facultăţile unui om întreg la minte. Frust şi direct spus, Crin Antonescu şi-a făcut Guvern.

Guvernul Boc împrumută miliarde de la FMI, lăsând să zacă 30 de miliarde de euro puse la dispoziţia României de către UE, PSD-ul, după ce a urlat de mila pensionarilor, nu se mai duce la reluarea votului pe Legea pensiilor, PRM-ul linge cu pasiune flegmele pe care, cu puţin timp în urmă, le-a catapultat între ochii unor personaje foarte dragi lor acum, etc. Putem vorbi în aceste cazuri despre fenomene care ne-au mâncat viaţa de 20 de ani încoace, putem vorbi de incompetenţă, de escrocherie, de demagogie, de golănie. Dar ce mai putem spune când auzim că floarea naţională, cu surle şi trâmbiţe, convocând Delegaţia Permanentă a PNL, şi-a făcut Guvern? Până şi Ion Iliescu, bătrânul Ilici, tovarăşul care nu mai poate fi surprins de nimic, a declarat, uluit, că de o asemenea năzdrăvănie n-a mai auzit.

Un "Guvern din umbră", cum l-a numit Crin Antonescu, ne sugerează, ţinând cont, la limită şi păstrând proporţiile, şi de precedentele istorico-politice europene, că un partid - PNL în cazul de faţă - face o ofertă politică, că prefigurează o alternativă prin indicarea unor programe care, sub imperiul argumentelor, ar putea reprezenta soluţii mai nimerite pentru ieşirea României din impas. Până aici totul pare în regulă, alegerile legislative se apropie, poporul stă şi meditează, iar 2012 va trage linia sub care se va citi clar dacă Antonescul nostru este susţinut în propunerile lui. Dar, nu, evident că nu poate fi vorba de aşa ceva, PNL-ul nu se ocupă de strategii şi programe, ci de carnaval cu alură de spital psihiatric. Jumătate din membrii Delegaţiei Permanente a PNL a lipsit - probabil e vorba de peneliştii încă întregi la minte, dar Crin a continuat joaca cu beţişorul în nisip, adică s-a trecut la vot, în urma căruia "guvernul" lui Crin a obţinut 90 de voturi "pentru" şi a "câştigat". Apoi hora se încinge, schizofrenia se nuanţează: Ludovic Orban e nemulţumit ("Oamenii care muncesc şi-şi pun pielea la bătaie n-au loc nicăieri"); Varujan Vosganian a contestat felul în care au fost nominalizaţi miniştrii din umbră; Relu Fenechiu s-a supărat ("Guvernul lui Crin, bun doar până la alegeri"); până şi Călin Popescu Tăriceanu, susţinut de câţiva parlamentari, s-a declarat nesatisfăcut. Mai mult, Crin Antonescu s-a arătat foarte optimist, în sensul că nu crede că postura de prim-ministru îi va afecta şansele de a deveni preşedintele României.

Vedeţi ce uşor se face o ţară? Chiar mă întreb de ce Crin, dacă tot a convocat Delegaţia Permanentă a PNL, n-a făcut direct un Guvern Mondial? Şi chiar mă întreb şi altceva: de ce n-am ticlui şi noi o administraţie locală cu care să scoatem Brăila din mizerie? E simplu! Primii doi care ajung la redacţia "Obiectiv"-ului vor fi decretaţi primar, respectiv preşedinte de Consiliu Judeţean. Următorii doritori vor fi numiţi la deconcentrate. Dacă vreţi, putem face şi o armată. Am un prieten pe care-l facem general, ca să beneficiem, în primul rând, de un om cu autoritate. Restul e simplu, se votează la redacţie.
Dumnezeule, în ce balamuc trăim!