Mai trebuie spus că noul şef al partidului s-a înscris în PSD abia în vara anului 2002, lăsându-se de magistratură. De altfel, practic, se lăsase deja, pentru că la acea vreme era şef al Corpului de Control al premierului de atunci, Adrian Năstase. Sâmbătă s-a dovedit că Năstase a fost inspirat la acea vreme, pariind pe Ponta.
Va fi de asemenea interesant de văzut cum se va împăca Ponta cu adversarul său de notorietate din partid, Vanghelie, care s-a ales şi el cu ceva după congres, punând mâna pe una din cele 15 funcţii de vicepreşedinte. Convieţuirea pare imposibilă, mai ales după ce pitorescul personaj de la sectorul 5 a fost prins vorbind cumplit de vulgar la adresa colegilor săi din fruntea partidului. Există şi la Brăila un personaj cu apucături similare, care însă îl copiază mai degrabă la păreri pe şeful statului, decât pe Vanghelie, războindu-se predilect cu ziariştii. Sub noul şef al PSD - pentru care comunicarea inclusiv cu presa e limpede că se va derula în termeni politicoşi - probabil că va trebui să depună eforturi serioase de a se da pe brazdă atât Vanghelie, cât şi Bunea Stancu. Sau vor încerca să obţină titluri de filosof în cel mai simplu mod posibil: ţinându-şi gura.
Pronosticuri pe marginea viitorului PSD, de fapt al stângii româneşti, poate face acum oricine. E ca la loto. Dar cel mai probabil undeva, la începutul verii, se va vedea dacă s-a schimbat ceva în partidul lui Iliescu. E ultima şansă pe care social-democraţii o au pe fondul stagnării celorlalţi doi principali actori pe scara politicii: PDL, cu o prestaţie în continuare incoerentă la putere, şi PNL, care, în opoziţie fiind, încă mizează pe un discurs elitist.
