La umbra si in slujba statului roman, sforarii cu functii si palavragiii cu galoane, lichelele "specialiste" si neispravitii cu responsabilitati, impostorii docenti si puturosii care normeaza munca stau somnorosi, nepasatori si plictisiti. Din letargia lor de oameni "realizati" si importanti nu-i mai scoate decat vreo masa copioasa, vreo agapa sentimentala, o afacere buna, un automobil de lux sau vreo imprejurare in care ar putea sa-si masacreze adversarii politici sau preopinentii antipatici. "Planul de criza" nu-i decat o suma mare de bani, reala sau nereala, despre care nu stim unde si cum va ajunge. In timpul asta, zeci de firme dispar, de parca nici n-ar fi existat vreodata si mii de someri se indreapta spre un viitor sumbru. N-am auzit pana acum de tratative ale Guvernului cu marile companii, ce pun pe liber oameni sau cu fiecare unitate administrativ-teritoriala, in vederea elaborarii unor planuri de subzistenta, aplicate si adaptate pentru fiecare realitate economica in parte. In schimb, seara de seara, apar pe televiziunile nationale vechii si nemuritorii nostri pe veci alesi in fruntea tarii, care nu fac altceva decat sa ne explice ce probleme au intampinat ei, domnule!, in ziua cu pricina. Unii dintre ei habar nu au ce-i cu criza asta, care sunt mecanismele cu care actioneaza pe plan global si ce se va intampla in cele din urma. Pe altii nici nu-i intereseaza, vin pe platoul de filmare doar pentru a-si rezolva o problema personala, sa taxeze pe cineva sau sa arate cat sunt de combativi. Iar o a treia categorie este formata din cei care vin sa faca propaganda politica sau bascalie gretoasa "da Bucuresti". Si intorcandu-ne putin la orasul nostru de bastina, putem spune ca Braila, cu politica ei atat de originala incat e mereu in raspar cu lumea intreaga, in dispret fata de criza si bazata, probabil, pe niste resurse deocamdata secrete, are in plan nu o strategie de supravietuire, ci, incredibil!, viziuni de investitii fabuloase si proiecte fastuoase, pe care si japonezii ar fi invidiosi. Acum, fara nicio gluma, incercati sa va imaginati o familie de braileni someri, cu rate la banca imposibil de achitat, cu lumina stinsa, aproape morti de foame si ajunsi la disperare, care, intrebati ce si-ar dori, ar raspunde: noi, domnu' sef, cel mai mult si cel mai mult ne-am dori un aeroport cu avioane colorate si un pod mare care sa se duca, haaaat, pana spre Tulcea incolo! Tragand linie sub toata palavrageala politica care ne-a smintit aproape cu totul, putem spune ca Planul Romanesc de Criza nu cuprinde decat o singura regula, compusa din trei cuvinte: scapa cine poate! Evident, referirea se face la romanul de rand, si nu la cel care implementeaza "Planul".
