Nu înţeleg toată isteria aceasta legată de protocoalele încheiate între Parchetul General/DNA/DIICOT şi SRI. De fapt, scopul celor care au declanşat şi propagat această isterie este simplu: compromiterea unor procese, a unor dosare, a unor condamnări care-i privesc direct, a justiţiei. Cei care alimentează tot acest război al protocoalelor au un singur interes: să se scape pe ei.
Până la urmă, ce prevedeau aşa de revoltător acele protocoale? Nimic, decât colaborarea dintre respectivele instituţii. În protocol se spune că Parchetul şi SRI cooperau „în activitatea de valorificare a informaţiilor şi atribuţiilor prevăzute de lege, în activitatea de valorificare a informaţiilor din domeniul prevenirii şi combaterii infracţiunilor împotriva securităţii naţionale, a actelor de terorism, infracţiunilor ce au corespondent în ameninţările la adresa securităţii naţionale şi a altor infracţiuni grave, potrivit legii”, şi că se dispunea „constituirea unor echipe operative comune care să acţioneze în baza unor planuri de acţiune pentru exercitarea competenţelor specifice ale părţilor”.
Printre altele, SRI acorda procurorilor sprijin pentru organizarea de flagrante, pentru ascultarea convorbirilor telefonice ori realizarea de înregistrări ambientale, pentru filaje şi alte asemenea operaţiuni specifice.
De fapt, care este problema? Protocolul este încheiat între Parchetul General al României şi Serviciul ROMÂN de Informaţii. Român, nu bulgar, nu unguresc, nu britanic, nu american, nu rusesc! Nu este semnat cu vreo firmă privată a cuiva, nu este implicată vreo altă entitate în afara celor ale statului ROMÂN. Sunt instituţii care apără legea şi care s-au gândit să colaboreze pentru a descoperi şi proba activitatea infracţională a celor puşi să conducă destinele acestei ţări şi să gestioneze zecile de miliarde de euro ale bugetului public. Nu se vorbeşte despre plantarea ori fabricarea de probe, nu se vorbeşte despre compromiterea unor nevinovaţi, nu se vorbeşte despre activităţi ilegale la adresa unor persoane. SRI este un serviciu de informaţii şi se ocupă de securitatea naţională - care nu ar trebui să privească doar eventualele ameninţări teroriste. Ţine activitatea politicienilor de securitatea naţională? Evident, atât timp cât ştim cu toţii ce pramatii sunt majoritatea dintre ei. Şi nu doar pentru că ne-ar putea preda pe tavă ruşilor, ceea ce ţine clar de securitatea naţională, dar şi pentru că, prin acţiunile şi hoţiile lor, periclitează parcursul firesc euro-antlantic al României – de exemplu, este evident că neprimirea în Schengen şi continuarea MCV este cauzată strict de „penalitatea” din Parlament.
Până la urmă, cine se plânge şi denunţă aceste protocoale? Toţi penalii, toţi hoţii, toţi condamnaţii, toţi cei care scot infractorii din puşcării, toţi cei care votează pedepse la domiciliu şi în weekend, toţi cei fugiţi prin ţări exotice, toţi cei care, de fapt, au un interes în acest sens.
De fapt, dacă e ceva de reproşat instituţiilor în cauză, este altceva: că le-a luat atât de mult să ajungă la mecanismele infracţionale ale unui individ precum Liviu Dragnea şi că acestea le-au scăpat din vedere şi din auz pe vremea în care actualul şef al PSD era doar un baronet local ce nu putea influenţa iremediabil şi atât de dramatic destinul unei întregi naţiuni.