Iar măsurile, cât ai pocni din degete, nu au întârziat să apară. Spitalul Judeţean Giurgiu va fi amendat cu 35.000 lei, cei doi medici de gardă de la unitate - cu câte 3.000 de lei, Ambulanţa Giurgiu - cu 15.000 de lei, iar medicul de gardă de pe ambulanţă - cu 1.500 de lei. Iar acesta e doar începutul. Capul şefului Poliţiei din Giurgiu stă să cadă, iar vârtejul declanşat de moartea sportivului american ameninţă să prindă în el şi să zdruncine din temelii toată maşinăria care "administrează" oraşul de la malul Dunării. O maşinărie din care nu lipsesc politicieni, poliţişti, magistraţi şi, fireşte, interlopi. La fel ca la Brăila, o să îndrăznesc să spun. Ba chiar la fel ca în mai toate oraşele din România, o să plusez. Fiindcă situaţia din Giurgiu nu diferă cu mult de felul în care merg lucrurile în restul ţării. Clanuri de interlopi protejate de politicieni, procurori şi poliţişti corupţi şi un sistem de sănătate bolnav. "Moartea domnului Lăzărescu", filmul lui Cristi Puiu, devine, iată, "The Death of Mr. Hardy", o crudă realitate româno-americană. Şi dacă morţile a sute de domni Lăzărescu, Vasile sau Ion nu au schimbat nimic în 20 de ani, există toate premisele ca moartea domnului Hardy să schimbe ceva, măcar în sistemul de sănătate din Giurgiu, dar şi în felul în care merg lucrurile în IPJ sau la Parchetul din localitate, consolidându-mi încă o dată ideea că, în România, lucrurile nu se pot schimba decât sub influenţa mai mult sau mai puţin directă a unor factori străini. E de ajuns să ne amintim faptul că, în ultimele două decenii, principalele reforme ale statului au fost luate sub presiunea FMI (în cazul sistemului economic), a UE (economie, justiţie, administraţie etc) ori NATO (în cazul reformei din Apărare) şi nu pentru că vreunul dintre minunaţii noştri lideri politici a avut vreun proiect vizionar cu adevărat.
Or, aşa stând lucrurile, conştient şi ruşinat de păcatul gândului meu, însă tot sperând la un sistem de sănătate eficient, la un sistem juridic drept, la o Poliţie în care să am încredere, mă întreb dacă moartea unui cetăţean american la Brăila nu ar aduce cu sine un plus de curăţenie prin instituţiile noastre corupte şi anchilozate. Să ne imaginăm apoi ce s-ar fi întâmplat dacă motocicliştii bătuţi în plină stradă şi în sediul Poliţiei de Cornel Muşat şi de şeful Jandarmeriei ar fi fost cetăţeni americani. Ori dacă tânărul ăla împuşcat de poliţişti "din greşeală" ar fi fost cetăţean american. Oare tot aşa ar fi stat lucrurile? Tot NUP-uri şi SUP-uri ar fi primit bătăuşii ori incompetenţii? Oare ar fi fost scoşi tot basma curată şi ar fi continuat să fie plătiţi din banii noştri?
