În cazul a două proiecte de faţă, costurile vehiculate par cam mari, ori poate că nu mai avem noi simţul milionului de euro. De exemplu, zic iniţiatorii, reabilitarea tronsonului Căii Galaţi, dintre Bulevardul Dorobanţilor şi Mircea Mălăeru, ar urma să coste 10,2 milioane de lei. Adică vreo 2,4 milioane de euro, distanţa despre care se vorbeşte fiind de circa 700 de metri. Hai, pentru că intră şi un pod în calcul, cel de la Brăiliţa, poate că valoarea s-ar putea justifica într-un final. Dar pentru cei 1,2 kilometri din Calea Călăraşilor, între Dorobanţi şi Independenţei, un cost estimat de 37,85 milioane de lei - adică 8,88 milioane de euro - sună cam mult. Sincer, de banii ăştia s-ar putea face o autostradă suspendată pe Călăraşilor, chestie care i-ar surprinde teribil pe bucureşteni şi mai ales pe Sorin Oprescu.
"Reuşita" altor asemenea proiecte derulate la Brăila - Parcul Industrial din Zona Liberă, Staţia de epurare, canalizarea din Chercea, reabilitarea Bulevardului Dorobanţilor - mă fac să fiu, din start, un pic circumspect. Asta ca să nu mai pomenesc de mega-proiectele cu podul peste Dunăre, autostrada Brăila-Galaţi şi aeroportul. Sentimentul de neîncredere poate fi de înţeles, dată fiind rata mare de "eşece" la aceste capitole, practica demonstrând că e mai bine să fii circumspect la început, ca să nu fii total dezamăgit la final. La toate acestea se adaugă ritmul lent de implementare a unui proiect de acest gen, încetineala enervantă a lucrărilor, problemele apărute ba cu finanţarea, ba cu constructorii, ba cu licitaţia, ba cu subcontractorii, ba cu contestaţiile... Există un întreg set de factori, care, parcă în special la Brăila, determină ca punerea în practică a unui plan de asemenea importanţă pentru oraş să se facă foarte, foarte greu. Nu ştiu dacă acum lucrurile vor sta altfel. Poate că neavansarea unor termene concrete chiar din această fază a proiectului contribuie la sentimentul iniţial de neîncredere. Poate că marea de promisiuni neonorate a politicienilor de toate culorile mai adaugă un pic de scepticism în privinţa asta. De fapt, cei mai mulţi români au ajuns să nu mai aibă încredere în niciun fel de plan, idee, proiect, anunţ ori promisiune a autorităţilor, indiferent de cât de sigură pare aceasta la prima vedere. Acesta este, de fapt, cel mai trist lucru: românii, care erau cândva mult mai încrezători şi mai optimişti, au ajuns să fie circumspecţi în legătură cu orice. Iar asta e singura mare "realizare" a politicienilor din vremurile noastre.
