Deoarece, în opinia mea, 2011 a fost anul în care criza politică a României a intrat pe făgaşul unui limbaj cât se poate de clar, spulberând acele perdele de ceaţă care-i camuflau semnalmentele, conferindu-le o falsă complexitate. La ce mă refer? La faptul că 2011, prin toată degringolada lui de isterii colective şi prin tot fluxul lui de murdărie politrucă a scos la lumină o stare de fapt al cărei caracter dezastruos nu mai poate fi eludat prin nicio maşinaţiune populistă. Anume: 1) pentru a se reabilita economic, societatea românească trebuie să iasă din narcoza statului asistenţial şi să vireze urgent spre formula statului minimal - adică spre "izgonirea" politicului din economie; 2) intrarea PNL-ului în alianţă cu PSD-ul ne-a demonstrat că filonul de dreapta nu e doar anemic, ci aproape inexistent, un loc pustiu şi castrat istoric, pentru care PDL-ul e prea "eclectic" pentru a-l reprezenta cu onoare; 3) fiind doar temple ale clientelismului, partidele politice şi-au pierdut legitimitatea în faţa electoratului, fapt care evidenţiază necesitatea vitală a apariţiei unor noi mişcări civice; 4) la douăzeci şi doi de ani de la căderea regimului comunist, ultimele sondaje de opinie ne indică faptul că România continuă să fie un stat post-comunist, în care fantasma cuplului dictatorial are o audienţă din ce în ce mai mare; 5) până când doctrina nu va face cărţile într-un partid, mediul politic va fi în continuare un paradis al impostorilor şi devoratorilor de bani publici; 6) crearea unui nou contract social va fi aproape imposibilă în absenţa reconfigurării administrativ-teritoriale a României, căci această reorganizare va genera în mod automat şi apariţia unei noi filosofii comunitare.
Dacă 2011 a fost un an interesant, 2012 va fi un an crucial. Crucial, pentru că lupta sălbatică se va da între cei care vor să ţină pe perfuzii un sistem ticăloşit până-n măduvă, care scârţâie din toate balamalele, şi cei care înţeleg că "paradigma" politică actuală a României e cu neputinţă să mai continue astfel, deoarece în momentul în care acest sistem se va prăbuşi de la sine (şi nu mai este mult până atunci), fără a avea antişocul unei alternative, România va cădea într-un puţ din care nicio minte reformatoare nu o va mai putea scoate.
În rest, ce să mai spun? La mulţi ani şi nervi tari!
Dacă 2011 a fost un an interesant, 2012 va fi un an crucial. Crucial, pentru că lupta sălbatică se va da între cei care vor să ţină pe perfuzii un sistem ticăloşit până-n măduvă, care scârţâie din toate balamalele, şi cei care înţeleg că "paradigma" politică actuală a României e cu neputinţă să mai continue astfel, deoarece în momentul în care acest sistem se va prăbuşi de la sine (şi nu mai este mult până atunci), fără a avea antişocul unei alternative, România va cădea într-un puţ din care nicio minte reformatoare nu o va mai putea scoate.
În rest, ce să mai spun? La mulţi ani şi nervi tari!
