• urmașii deportaților de la Rubla, Zagna, Măzăreni și Bumbăcari își plâng părinții și bunicii îngropați în pământul ars de soare al Bărăganului • comemorarea are loc sâmbătă, 17 iunie, ora 11.00, la fostul restaurant „Dunărea” (cantina din Strada Școlilor colț cu Strada Ștefan cel Mare)
Urmașii deportaților de la Rubla, Zagna, Măzăreni, Schei și Bumbăcari - câți mai trăiesc acum la Brăila - își plâng părinții și bunicii îngropați în pământul ars de soare și bătut de vânturi al Bărăganului.
Se împlinesc, zilele acestea, 72 de ani de la Marea Deportare în Bărăgan, pagină neagră în istoria dictaturii comuniste instaurate după Al Doilea Război Mondial de tancurile sovietice. Denumită și „Rusaliile Negre”, pentru că strămutarea oamenilor s-a petrecut hoțește în noaptea de Rusalii, 18/19 iunie 1951, deportarea zecilor de mii de români din Banat, luați pe sus de milițieni, urcați în trenuri de marfă (bouvagoane) și azvârliți pe pământul sterp, bătut de vânturi, al Bărăganului (unde și-au săpat bordeie în pământ, ca să poată supraviețui) s-a inspirat din gulagul stalinist.
La 72 de ani de la drama trăită de românii deportați în Bărăgan, sâmbătă, 17 iunie, de la ora 11.00, reprezentanții Asociației Strămutaților, Refugiaților și Condamnaților Politic (ASRCP) Brăila, în frunte cu președintele acestui ONG, Tănase Chinga, îi va comemora pe Martirii Rusaliilor la fostul restaurant „Dunărea” (cantina din Strada Școlilor colț cu Strada Ștefan cel Mare). Tănase era copil atunci când, în noaptea de 18/19 iunie 1951, a fost săltat de milițieni, împreună cu frații și părinții săi (în total, nouă suflete!), aruncat într-un vagon de marfă și exilat pe câmpia aridă a Bărăganului, unde a dormit într-un bordei săpat sub pământ.
Ziua de 18 iunie este declarată prin lege Ziua Victimelor Deportării în Regimul Comunist. În noaptea de Rusalii, 18/19 iulie 1951, mii de familii aflate în Banat, la granița României cu Iugoslavia, pe o rază de 25 de kilometri în interiorul țării, au fost strămutate cu forța în Bărăgan. Potrivit președintelui ASRCP Brăila (el însuși deportat împreună cu ceilalți opt membri ai familiei, dintre care șase copii), nu mai puțin de 12.791 familii cu peste 40.000 de persoane, din 258 de localități din județele Timiș, Mehedinți și Caraș - Severin au fost trezite din somn, urcate în vagoane de marfă și strămutate în Bărăgan. Deportarea celor care reprezentau, chipurile, un pericol pentru „democrația populară” nou înstalată („elemente dușmănoase”, adică foști bancheri, industriași, comercianți și proprietari de pământ, români fugiți din Basarabia, sârbi, maghiari și germani etc.) fusese hotărâtă încă din anul 1949, la plenara CC al Partidului Muncitoresc Român.
Bieții oameni, luați pe sus de milițieni și de soldați înarmați, credeau că vor ajunge în Siberia. Erau îngroziți, după ce pierduseră toată agoniseala. După 10-12 zile de mers cu trenul, în condiții cumplite, bănățenii au fost debarcați în „pustiul Bărăganului”, în 18 localități nou-înființate, unde, la coborârea din vagoane, fiecare familie a primit câte un țăruș și un număr ce indica locul unde să-și ridice casa. Practic, au fost lăsați sub cerul liber. Nu e de mirare că mulți dintre ei au pierdut lupta pentru supraviețuire și că, la scurt timp, a izbucnit o epidemie de tifos care a secerat și mai multe vieți. Numai în raionul Brăilei, în cele cinci sate de deportați nou-înființate - Zagna, Măzăreni, Rubla, Bumbăcari și Schei - cele 2.362 de familii aduse cu forța din Banat și-au plâns 377 de morți.
Obligați să muncească până la epuizare, deportații nu aveau voie să părăsească satul, să interacționeze cu persoane din afara comunității, să primească vizite, corespondență sau pachete. În plus, exista mereu pericolul de a fi turnați la Securitate. Drama deportaților avea să ia sfârșit abia în anul 1964, când, în urma grațierii generale (între timp, au fost aduși aici români cu domiciliu obligatoriu, precum Corneliu Coposu și Nicu Carandino, disidenți), bordeiele din satele deportaților au fost demolate, iar pământul a fost arat, ca să se șteargă urmele fărăgelegilor comise de dictatura comunistă.
