Românii chiar au învăţat ceva din guvernarea ultimilor 2 ani şi jumătate. Au învăţat în primul că votul lor chiar contează, că fiecare vot este important, că votul este arma cea mai eficientă împotriva politicienilor corupţi, hoţi, mincinoşi şi incompetenţi. Românii au învăţat că astfel de politicieni nu ajung să conducă ţara decât în urma voturilor unora, dar mai ales în urma neimplicării multora. Românii au învăţat că neimplicarea, că boicotul, că indiferenţa naşte monştri la guvernare. Românii au sancţionat guvernul PSD-ALDE cum n-au mai făcut-o cu altă guvernare până acum, rezultatele obţinute de cele două partide la alegerile europarlamentare fiind mai mult decât grăitoare.
Este clar, cele două partide au un nucleu de votanţi greu de convins să voteze cu altcineva. Un nucleu consistent de fani, cărora nu cred că le mai poate schimba cineva părerea. Şi nu sunt puţini: 2 milioane în tabăra PSD şi vreo 377.000 în tabăra ALDE. Ce-ar fi însemnat o prezenţă la fel de scăzută precum la anterioarele alegeri europarlamentare, când s-au prezentat la vot doar 31% dintre alegători? PSD ar fi avut vreo 37% din voturi, iar ALDE vreo 7% şi ar fi intrat în Parlamentul European. Dacă duminică ar fi fost lăsaţi să voteze toţi cei din diaspora care au dorit asta, PSD ar fi scăzut cu mult sub USR-PLUS (care a avut cu doar 12.000 de voturi mai puţin decât PSD), iar UDMR probabil n-ar mai fi trecut pragul electoral – şi ar fi meritat-o, la fel ca ALDE.
Lecţia din 26 mai este şi mai bună pentru următoarele alegeri, indiferent când vor avea loc acestea: o prezenţă şi mai mare va putea schimba şi mai mult eşichierul politic românesc. ALDE ar putea deveni cu adevărat istorie, iar PSD insignifiant. Mai ales că, spre deosebire de alegătorii români, gruparea PSD-ALDE-UDMR nu a înţeles nimic din votul de duminică.
Tăriceanu n-a mai avut curajul să-şi scoată faţa în public, dar a rămas acelaşi fugar de justiţie, în spatele superimunităţii pe care i-au garantat-o pesediştii din Parlament. La schimb pentru acest serviciu, ALDE rămâne la guvernare, alături de PSD, cu complicitatea UDMR şi a minorităţilor.
Cât despre PSD, concluzia e simplă: dispariţia lui Dragnea din peisaj nu a lăsat loc decât unor alţi oportunişti, poate mai flămânzi de putere, mai răzbunători, mai ipocriţi, mai mincinoşi şi mai aroganţi. Să-i priveşti pe alde Meleşcanu şi Carmen Dan cum declară senin, cu foarte mult tupeu, că pentru problemele de la vot singurul vinovat este de fapt preşedintele Klaus Iohannis, pentru că a organizat un referendum, şi că nu au niciun motiv să-şi dea demisia... Nici vorbă să renunţe PSD la Putere, nici vorbă să iasă de la guvernare, nici vorbă să lase din mână frâiele politice, nici vorbă să-şi ia mâna de pe Justiţie.
PSD fără Dragnea e doar ceva mai blond şi mai orientat spre ţăţism, dar pare la fel de toxic pentru viitorul acestei ţări. Noroc că, totuşi, românii chiar şi-au învăţat lecţia.
