Nu cred că România a mai trecut vreodată printr-o perioadă atât de critică în privinţa viitorului său. Acum, la 100 de ani de la Marea Unire, România este confiscată de un grup politico-penal pentru care singura grijă este cum să se salveze de Justiţie şi de prevederile legii. Şi asta, culmea cinismului, sub proclamarea unui apel la unitate a românilor. Acum, la sărbătoarea Centenarului!
Pretenţia asta absurdă a unor penali şi infactori de a fi susţinuţi în demersul acesta criminal al lor, prin care bagă în groapă o ţară întreagă, este expresia supremă a tupeului de care cineva poate da dovadă. Aici nu este vorba de unitate, este vorba de nesimţire. Să ceri românilor unitate în atacul tău asupra Justiţiei, a legilor, a bunului simţ, a României şi a viitorului acestei naţii înseamnă mojicie. Să ceri românilor să te susţină în acest război pe faţă împotriva românilor cinstiţi, profitând de sărbătorirea unui moment decisiv pentru istoria acestei ţări, este revoltător. Să murdăreşti un asemenea moment cu atâta seninătate este pur şi simplu ruşinos. Dar ei nu au ruşine, nu au bun simţ, nu au nimic sfânt.
Nu cred că România merita aşa ceva de Centenar. Nu cred că părinţii Marii Uniri - începând cu Iuliu Maniu, Iuliu Hossu, Ion I.C. Brătianu, Ion Mihalache, Vasile Goldiş şi mulţi alţii, majoritatea sfârşind crunt şi nedrept în închisorile comuniste, şi terminând cu Regina Maria şi Regele Ferdinand – şi-au imaginat că, peste 100 de ani, România nu se va lupta să-şi păsteze teritoriile, identitatea naţională ori independenţa, ci se va lupta cu o gaşcă de penali, incompetenţi şi imbecili. O gaşcă de români neaoşi, dispusă să sacrifice o ţară întreagă doar ca să poată fura şi minţi liniştită pentru cât mai mult timp. Nu cred că făuritorii României Mari îşi imaginau că România va ajunge peste 100 de ani să fie la mâna unor oameni cu caractere atât de mici. Nu cred că oamenii care şi-au sacrificat viaţa în numele unor măreţe idealuri naţionale îşi puteau imagina că, peste 100 de ani, România va fi condusă de un infractor condamnat şi de o semianalfabetă şi că problema principală a ţării va fi cum să scape infactorul de puşcărie şi alţii de teapa lui odată cu el.
Da, la 100 de ani de la Marea Unire, România are nevoie mai mult ca niciodată de unitate, dar nu în a susţine hoţia, corupţia, incompetenţa, nepotismul, nesimţirea, tupeul, neamul prost, minciuna, prostia şi îndobitocirea naivilor. Da, România are nevoie de un acord naţional, dar exact în direcţia opusă. România nu mai trebuie să permită infractorilor, penalilor, incompetenţilor, hoţilor, analfabeţilor, şpăgarilor şi mincinoşilor să pună mâna pe ţară. În asta trebuie să constea spiritul de unitate al românilor şi acesta trebuie să fie proiectul nostru naţional. Pentru că unitate nu înseamnă să susţii hoţia, ci cinstea. Unitate nu înseamnă că n-ai voie să critici legile împotriva Justiţiei, ci să faci totul pentru independenţa Justiţiei. Unitate nu înseamnă că n-ai voie să întorci spatele Jandarmeriei la defilarea de 1 Decembrie, ci să te asiguri că Jandarmeria va proteja poporul şi că nu va comite abuzuri împotriva populaţiei paşnice, apărând hoţii. Unitate nu înseamnă să permiţi infractorilor să facă ce vor în ţara asta, ci să faci tot ceea ce ţine de tine ca asemenea accidente ale democraţiei să nu se mai întâmple. Unitate nu înseamnă că n-ai voie să-ţi critici conducătorii, ci să le ceri socoteală că, din cauza lor, până şi Bulgaria ne-a luat-o înainte. Unitate nu înseamnă să întorci spatele lumii civilizate şi să acuzi Europa pentru că ia atitudine împotriva celor care te fură şi te prostesc, ci să te asiguri că parcursul european al României este ireversibil. Doar aşa România va mai avea un viitor şi peste încă o altă sută de ani. La Mulţi Ani, România!
