Am fost zilele trecute într-o vacanţă cu maşina prin ţară. Am preferat România, în contextul situaţiei privind pandemia de Covid. Am căutat cazări cât mai sigure, în zone cât mai izolate, chiar şi fără internet (este o senzaţie inedită), cu cazuri de Covid cât mai puţine spre deloc, am mers mult pe trasee montane, am evitat aglomeraţiile. Evident, am fost nevoit să intru şi în câteva supermarketuri, benzinării ori magazine săteşti, dar am mâncat de câteva ori şi la terase. Am căutat terase neaglomerate, nu la ore de vârf, care să respecte regulile de prevenire, impuse de normele legale în vigoare.
Degeaba se supără reprezentanţii industriei HORECA că sunt criticaţi antreprenorii de profil, degeaba se dau loviţi de întârzierea măsurilor de relaxare totală, degeaba se plâng că sunt transformaţi în ţapi ispăşitori, „din cauza unor excepţii”, a unor situaţii punctuale sau a câtorva patroni iresponsabili. Realitatea îi contrazice flagrant. De fapt, excepţiile sunt în sensul respectării tuturor regulilor. Doar la două terase ni s-au cerut datele de contact. Majoritatea nu asigurau spaţiul de 2 metri între mese, cu atât mai puţin între clienţii de la mese diferite. Şi erau o grămadă care acceptau asta. Mulţi dintre ospătari nu purtau deloc sau purtau incorect măştile de protecţie. În spaţiile interioare, se permitea accesul clienţilor şi fără mască şi mulţi făceau asta. Aproape nicăieri nu se dezinfectau mesele înainte de aşezarea unor noi clienţi sau la debarasarea mesei. Prin interior, angajaţii ce puteau fi zăriţi de afară nu purtau, în mare parte, masca. Am evitat pe cât posibil terasele care ignorau regulile, dar nu am reuşit întotdeauna.
De fapt, situaţia de la terase este cea regăsită în general în România. Da, majoritatea românilor respectă regulile, da, cei mai mulţi sunt precauţi, dar sunt şi foarte mulţi ignoranţi ori complet iresponsabili. Prea mulţi! Prea mulţi nu sunt în stare să aplice câteva reguli simple, de bun simţ elementar, la urma urmei. Le moare ego-ul dacă poartă o mască sau, mai ales, dacă o poartă corect şi dacă păstrează o distanţă faţă de ceilalţi. Le moare afacerea dacă mai răresc un pic mesele la terase. Se sufocă dacă intră undeva cu masca aşezată corect pe faţă, mor dacă nu mai ies cu prietenii la grătare sau la băute, le cade pielea dacă se spală mai des pe mâini. Le moare românismul din ei dacă respectă, de fapt, legea. Nu se gândesc la ei şi cu atât mai puţin la ceilalţi.
Prin urmare, numărul record de noi infectări din ultima vreme nu ar trebui să mire pe nimeni cu capul pe umeri. Explicaţia este logică, iar efectul este cel firesc. Am ajuns zona roşie a Europei, dar nu numai din punct de vedere al numărului mare de cazuri noi de Covid. Din păcate, suntem „zonă roşie” atât din perspectiva capacităţii societăţii noastre de a respecta nişte reguli banale, cât şi din punct de vedere al capacităţii statului de a putea implementa respectarea acestor reguli. Tindem să devenim ţara în care încălcarea regulilor este normalul, nu excepţia.
