De ce am ajuns în situaţia aceasta? Pentru că am fost nesăbuiţi, ne-am complăcut în mediocritate şi minciună. Nu ne-am vândut ţara (adică ne-am opus privatizărilor internaţionale) am lăsat să o devalizeze băieţii noştri deştepţi, nu ne-am sprijinit copiii, i-am lăsat să plece în ţări străine, nu ne-am răsplătit valorile şi ne-am lăsat călcaţi în picioare de tot soiul de neaveniţi, cocoţaţi la putere prin mită şi discurs demagogic şi populist. Dar cel mai grav, am tolerat corupţia.
De un an de zile susţinătorii opoziţiei strigă din răsputeri "Traian Băsescu nu e preşedintele meu!". Eu strig acum: "România aceasta, crizată şi coruptă, nu este ţara mea!". Nu-mi pasă că va pica Guvernul Boc, nici măcar dacă va fi înlăturat actualul preşedinte. Mâine, dacă ar fi alegeri, categoric nu aş pune ştampila pe Băsescu, dar, să fie clar, nici pe vreun alt politician. Pentru că nu mă las minţită, prostită şi intoxicată de persoane care se erijează în apărătorii neamului dar, în realitate, urmăresc doar propriul interes.
Nu aveţi senzaţia că de ani de zile vă învârtiţi într-un carusel nebun care nu mai vrea să se oprească?! Ne arătăm scârbiţi de patinoarele, drumurile, sălile de sport sau bordurile clicii PDL, contracte publice supraevaluate, menite a duce bani grei în buzunarele acoliţilor şi puşculiţa de partid. Ne îngreţoşează nume precum Udrea, Videanu, Blaga sau Berceanu. În 2004, foloseam aceleaşi cuvinte doar că actorii erau alţii: Năstase, Mitrea, Hrebenciuc, Mischie, Oprişan, Sechelariu.
Amintiţi-vă ce disperaţi eram acum 6 ani şi cum se depuneau moţiuni de cenzură şi cum ne invitau sindicatele în stradă să strigăm "Toţi împotriva PSD!" şi cum baronii PSD ajunseseră să facă legea în toată ţara. Amintiţi-vă ce disperaţi eram acum 10 ani, când anticomunişti convinşi au votat Iliescu doar ca să scape de corupta CDR.
Ce s-a schimbat în toţi aceşti ani? Cu excepţia faptului că de la un mandat la altul haita pare mai înfometată, dispusă să lase din ce în ce mai puţin din ciolan şi prietenilor din opoziţie şi că acum vistieria ţării e mult mai goală, NIMIC. Nici măcar liderii de sindicat nu şi-au schimbat discursul. Au înlocuit doar nişte nume cu alte nume şi atât. Ba nu, între timp au mai îmbătrânit puţin, au căpătat mai mult tupeu şi şi-au sporit averile. A, şi era să uit, unii dintre ei au devenit deja politicieni celebri.
