Sigur, nu le plâng de milă celor cu pensii nesimţite obţinute, cu aceeaşi nesimţire, pe căi la limita legii. Sunt alături de marea masă de pensionari, mămici, persoane cu dizabilităţi reale şi de şomerii crizei. De ce spun şomerii crizei? Pentru că, sincer, înainte de această perioadă grea a economiei româneşti mulţi se complăceau în postura de şomeri, din puturoşenie şi pretenţii salariale peste măsură. Şi alături de aceia îi plasez şi pe puturoşii care stau cu mâna-ntinsă, pe la primării, pentru venitul minim garantat, dar când vine vorba să presteze la schimb muncă în folosul comunităţii, nu-i mai prinzi. Tuturor acestora nu le plâng de milă. Cu oamenii care-au ajuns pe drumuri din sectorul privat, în perioadă de criză, este o altă poveste. Revenind la afirmaţia iniţială, în ultima vreme pe toate posturile de televiziune, politicieni, sindicalişti, analişti urlă la unison că TREBUIE luate măsuri împotriva evaziunii fiscale. Nimeni nu spune însă DE CE a ajuns acest flagel să înghită economia sănătoasă. Din vina CUI s-a ajuns aici? Cumva n-au fost norme incriminatoare numai bune de aplicat, de oamenii politici şi liderii de sindicat se dau de ceasul morţii că este nevoie de un plan de măsuri? Ba au fost, Slavă Domnului! Cine trebuia să le aplice? E, abia acum ne apropiem de adevăr. Instituţiile statului - Fiscul, Garda Financiară, Vama, Poliţia, Parchetul, Tribunalul - poartă întreaga responsabilitate. Cine lucrează în aceste instituţii? Exact bună parte dintre bugetarii care în frunte cu liderul lor, Vasile Marica, consideră evaziunea fiscală capul răutăţilor. Controale discreţionare, cârdăşie, taxe de protecţie, şpăgi, blaturi, indolenţă, nesimţire, neglijenţă, scenarii repetabile, ani la rând, cu funcţionari publici în rolul principal, asta a făcut ca economia subterană să reprezinte 33% din PIB-ul României. "D'aia sunt coruptibili, că au salarii mici", era scuza omniprezentă în urmă cu mulţi ani. "Ia să aibă salarii mari magistraţii, poliţiştii, vameşii, etc etc şi-o să vedeţi atunci", cam aşa sunau argumentele liderilor de sindicat. Şi-am văzut! Salariile s-au umflat cu pompa de sporuri, dar evaziunea fiscală şi corupţia au crescut mai abitir. Acum, unde-ntorci capul te loveşti de evaziunea fiscală. Mergi la o terasă, nici gând să-ţi dea chelnerul un bon fiscal. Cumperi flori, o ţigancă-ţi ia banii şi-i bagă-n buzunar fără nicio jenă. Te internezi în spital, cotizezi, fără comentarii şi fără chitanţă, de la infirmieră până la medic, dacă vrei să-ţi fie bine. Îţi dai copilul la un liceu bun, directoarea te avertizează încă de la început că dacă vrei note mari trebuie să-l dai la meditaţii la profesorii de la clasă. Ţigările netimbrate se vând în piaţă şi exemple sunt multe. În aceste condiţii, era de aşteptat să vină şi o zi a plăţii. Din păcate, ziua plăţii a venit mai întâi în sectorul privat şi a ras societăţi, locuri de muncă şi salarii, într-o proporţie mult mai mare decât acest 25% care loveşte abia acum sistemul bugetar. Din nefericire, pensionarii, mămicile, persoanele cu handicap, şomerii, actorii, profesorii debutanţi, medicii rezidenţi sunt victime colaterale. Dar bugetarii din administraţia publică locală şi centrală, din direcţiile de finanţe, poliţie, parchet, instanţe judecătoreşti, vamă, gardă financiară, o merită. O merită, pentru că au favorizat economia subterană, fie prin implicare directă, fie prin tăcere. Merită această solidaritate forţată cu contribuabilii şi economia reală. Grav este că acest sacrificiu forţat nu oferă nici măcar garanţia ieşirii României din criză.
