Protestul patronatelor şi angajaţilor din industria HoReCa (hoteluri, restaurante, catering) este, în parte, justificat. Este o industrie lovită la modul cel mai serios de pandemia de Covid, iar angajaţii acestui sector sunt printre cei mai afectaţi de măsurile restrictive impuse de autorităţi, în contextul limitării răspândirii infectării cu noul coronavirus.
Dar, la fel de justificate sunt şi restricţiile. Din păcate, România nu s-a numărat printre statele în care relaxarea să vină la pachet cu un grad mare de responsabilizare din partea populaţiei. Da, cei mai mulţi dintre români au înţeles să respecte nişte reguli de bun simt, dar au fost şi sunt foarte mulţi care nu au făcut-o. Prin urmare, numărul mare de cazuri noi din ultimele 2 luni nu avea cum să aducă noi măsuri de relaxare, mai ales în privinţa deschiderii restaurantelor care funcţionează în spaţii închise, în contextul în care mulţi dintre patronii acestora au neglijat respectarea normelor.
Cum spuneam, protestul patronatelor este de înţeles, dar ar fi fost şi mai justificat dacă nemulţumirea lor ar fi fost direcţionată nu doar către Guvern, ci şi către colegii lor antreprenori din domeniu care şi-au bătut joc de regulile care ar fi trebuit respectate. Indignarea patronatului HoReCa ar fi pe deplin de înţeles dacă s-ar fi îndreptat şi către colegii lor care au compromis, de fapt, întreg acest sector, prin a-şi bate joc nu doar de reguli, dar şi de clienţi ori de proprii angajaţi. Pentru că, în mod normal, nu ar fi trebuit să existe disponibilizaţi în acest sector, ci doar angajaţi aflaţi în şomaj tehnic, cu 75% din salariu. Da, e un venit mic, mai ales raportat la salariul minim pe economie, cum se practică în acest sector, dar e mai mare decât un simplu ajutor de şomaj ori decât nimic. Dar prea mulţi patroni s-au şi grăbit să dea afară oameni, încă de la începutul pandemiei, fără să mai aştepte măsurile de sprijinire a salariaţilor - puse în practică, ce-i drept, târziu de Guvern – şi fără să se mai gândească la soarta angajaţilor lor. Adevărat, nu poate fi lăsată o industrie întreagă să moară, dar nu e normal nici să protestezi încercând să arunci în ridicol măsurile anti-Covid ori să arunci în derizoriu o situaţie medicală ce nu poate fi negată de nimeni întreg la cap.
Restaurantele se vor deschide şi ele, mai devreme sau mai târziu, dar asta nu se va face la presiunea patronilor, aşa cum se vor deschide şi şcolile. Şi asta pentru că, încet-încet, lucrurile trebuie să revină la normal. Sau măcar cât mai aproape de normal. Dar asta presupune, în continuare, responsabilitate, din partea tuturor. O nouă misiune imposibilă.
