Un cetăţean oarecare din municipiul Brăila, pe numele său Costel Mărgărit, protestează, încă din 1 ianuarie 2017, în faţa Palatului Administrativ. Nu cere nimic pentru el, pentru familia lui, vecinii, prietenii ori colegii de muncă. NU! Acest cetăţean, OARECARE, dacă vă puteţi imagina chestia asta, protestează pentru că este nemulţumit de majorarea taxei de gunoi. O taxă care, de la 1 ianuarie, a crescut, nu cu un leu, doi, acolo, insesizabil, ci de-a dreptul nesimţit... mai precis cu 54%. O majorare împotriva căreia, în momentul votului din CLM, niciun consilier n-a luat cu adevărat atitudine... ce-au făcut liberalii a fost frecţie la picior de lemn, habar n-au avut ce-au votat şi ce n-au votat. O majorare, mai degrabă o penalizare, care ascunde, de fapt, incompetenţa şi indiferenţa firmelor de salubrizare, dar şi incapacitatea autorităţii locale de a duce la bun sfârşit, în termenele prevăzute, un proiect pentru comunitate.
Ştirea despre creşterea cu 54% a taxei de gunoi am făcut-o publică înainte de Crăciun, când - în ciuda euforiei generale - internetul a luat foc. Valuri de indignare, nemulţumire, chemare la luptă socială au invadat site-urile şi reţelele de socializare, de ai fi zis: „gata! până aici le-a fost autorităţilor!”. Dar sărbătorile au domolit revolta, subiectul trecând la „şi altele”.
Pe 3 ianuarie însă, când am reluat discuţiile şi am scris despre apariţia în faţa Primăriei a protestatarului Mărgărit, spiritele s-au încins din nou. Mesaje de felicitare, susţinere şi încurajare, share, like, „Respect, Mărgărit!”, mediul online a răspuns pe măsura iniţiativei şi curajului acestui om. Şi atât... În realitate, adică în viaţa de dincolo de computer, singur a început protestul, singur a fost până duminică, şi, cel mai probabil, singur va fi sub ferestrele primarului, prefectului şi preşedintelui CJ, până la sfârşitul lunii, dacă funcţionarii vor catadicsi să-i aprobe cerea de prelungire.
Cam ăştia suntem. Dăm pe afară de simţ civic, suntem aspri, critici, nişte semizei în spatele ecanului, dar în realitate ne doare în cot de tot şi de toate. Context în care şi pe ei - primar, prefect, preşedinte CJ, consilieri - îi doare tot acolo de noi şi de problemele noastre.
De aceea vom plăti, probabil, cele mai scumpe servicii de salubrizare din România, în condiţiile în care mizeria de pe străzi se adună tot ca în secolul trecut, cu făraşul şi mătura, iar tomberoanele murdare şi urât mirositoare stau sfidător la vedere, pe trotuare ori pe carosabil, nu doar în cartiere, ci şi pe cele mai importante artere de circulaţie.
Aşadar, respect, Mărgărit! Şi cam atât... Brăilenii sunt prea comozi. Ori, probabil, s-au obişnuit deja şi cu mizeria, şi cu mizeriile. Altfel, ar fi fost de mult lângă tine.
