Pentru mine, relaxarea măsurilor impuse pentru a limita răspândirea virusului Covid 19 nu a adus prea multe schimbări. Încă lucrez de acasă, iar ieşirile în oraş sunt limitate la urgenţe sau strictul necesar. Încă nu mă simt complet în siguranţă, dar asta nu înseamnă că nu mi-e dor să hoinăresc, că nu mi-e dor de o limonadă rece, pe care să o savurez împreună cu prietenii la o terasă într-un loc umbros.
Bineînţeles, nimeni şi nimic nu mă mai împiedică acum să fac lucrurile acestea şi oricare altele cărora le-am dus dorul. Doar că... încă mi-e greu să estimez preţul libertăţii. Şi nu, nu la creşterea numărului de îmbolnăviri mă refer. E un risc pe care ni l-am asumat pentru repornirea economiei. Mă refer la stilul acesta sfidător al unor proprietari de afaceri, care au ales să-şi atenueze pierderile cauzate de pandemie, cum altfel, decât prin creşteri de preţ, taxe şi suprataxe impuse chipurile pentru păstrarea distanţării sociale. O distanţare care se păstrează însă numai în textul de lege. Pentru că, în realitate, tot de-a valma sau claie peste grămadă ajungem.
Transportatori, restaurante, baruri sau terase, capacităţi de cazare... am tot citit prin presă că oferă servicii la preţuri mult mai mari. Dacă se respectă regulile, de acord, vrei să fii în siguranţă, plăteşti. Dar ce faci când ajungi să dai bani mai mulţi degeaba?
Pentru că, de fapt, de la două astfel de cazuri am ales acest subiect de editorial. O doamnă care reclama că a plătit bilet dublu de avion pentru a circula în siguranţă, iar la bord, mai în glumă, mai în serios, s-a minunat că au încăput toţi pe scaune, aşa aglomeraţie era. Iar al doilea caz, o terasă care a perceput taxă Covid, dar mesele tot una în alta erau vârâte, nici vorbă de păstrarea distanţării sociale.
Acum, mai e o problemă, or fi şi patronii mai hapsâni aşa, dar nici cu noi românii nu mi-e ruşine. Zici că suntem făcuţi la coadă şi băgaţi unul în altul. Urmăriţi ce se întâmplă prin supermarket-uri, în ciuda tuturor desenelor şi avertismentelor dintre rafturi, până nu s-or înghesui ei puţin, nu s-or freca puţin de tine, parcă n-are shopping-ul niciun farmec.
